Lansare scandaloasă a campaniei UDMR, la Oradea

Rândurile de mai jos sunt expresia unei revolte care, zic eu, este normală. Opinia urmează să apară şi în numărul de miercuri, 21 octombrie, al JDD.

Sfidare clară la adresa ţării în care trăiesc şi pe care, potrivit propriilor lor declaraţii, o şi iubesc. În seara de luni, 19 octombrie, mi-a fost dat să asist la un nou episod de bătaie de joc la adresa României, din partea organizatorilor evenimentului de lansare a campaniei electorale a candidatului Kelemen Hunor.
După ce că, în repetate rânduri, reprezentanţii UDMR Bihor au dovedit deja că nu le pasă decât de ei (absenţele de la tot felul de evenimente comemorative de la Oradea fiind un exemplu cunoscut!), liderii maghiarimii din România au comis-o încă o dată. Adică nu se poate ca, la debutul campaniei electorale pentru funcţia de preşedinte al României, udemeriştii să intoneze exclusiv imnul Ungariei. Din câte ştiu, Kelemen nu vrea la Budapesta, ci la Bucureşti. Bineînţeles că nu am pretenţia (deşi ar trebui!) ca ungurii din România să simtă creşterea adrenalinei la auzul lui “Deşteaptă-te, române!”, dar ceea ce s-a întâmplat la Arena “Antonio Alexe” întrece măsura. Ca să nu mai vorbesc de faptul că era cel puţin politically correct să se spună câteva cuvinte şi în limba română!
Încerc să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă, să zicem, în Ungaria, un român s-ar lansa pentru funcţia supremă, iar la ceremonie s-ar asculta numai imnul României. Oare nu cumva românii prezenţi ar fi aproape de linşaj? Şi atunci? De ce această sfidare din partea maghiarimii din România, pe teritoriu mioritic? Am răspunsul la această întrebare: pentru că li se permite şi li se dă nas! Păi nu vedeţi cât de curtaţi sunt udemeriştii? Indiferent de nivelul politico-administrativ. La Bucureşti, se încearcă cooptarea lor într-una dintre taberele care îşi dispută formarea Guvernului. Iar pe plan local, o ştim bine, au fost mereu la conducere. Indiferent de formaţiunea care a câştigat alegerile locale.
Colac peste pupăză, s-a mai şi propus un etnic minoritar (n.b.: Klaus Johannis) pentru funcţia de prim-ministru. Lucru care, de asemenea, nu face altceva decât să dea nas în continuare liderilor maghiarimii, care se cred indispensabili. Motiv pentru care îşi şi permit, spre exemplu, să nu fie acolo la depunerea de coroane de la 1 decembrie sau/şi 24 ianuarie şi să uite că imnul României (ţară pentru a cărei Preşedenţie a intrat în luptă şi Kelemen Hunor!) nu este “Isten, ald meg a magyart!”.
Scriu aceste rânduri în ciuda faptului că şi în mine curge o cantitate de sânge maghiar. Scriu aceste rânduri ca o tristă constatare şi nicidecum ca o blamare a cetăţenilor români de etnie maghiară. Nu! Cei mai mulţi dintre ei nu au nimic de a face cu naţionalismul / şovinismul unora precum Biro Rozalia (viceprimar al Oradiei, oraş românesc) sau Marko Bela (senator în Parlamentul României), care plâng după Ungaria. Ţară care, la Referendumul de acordare din oficiu a cetăţeniei pentru maghiarii de peste graniţe, le-a dat un şut în fund acestora. Ţineţi minte, nu-i aşa?
Atenţie, însă, stimaţi udemerişti: dacă, prin absurd, Kelemen ar ajunge la Cotroceni, va fi nevoit să accepte intonarea imnului de stat al României. Poate atunci şi maghiarii din ţara noastră îi vor învăţa, măcar de formă, textul.