Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Am trăit-o şi pe asta! Sper ca mama să fie mândră de mine…

Posted by Andrei Sandor pe 13/02/2010

Nu îmi stă în fire să mă laud, iar cei care mă cunosc ştiu bine că sunt deosebit de autocritic. Unii ar spune chiar că mă desconsider într-o măsură limitrofă cu autoflagelarea efectivă. În fine. Ştiu că mulţi vor râde şi vor da din mână sictiriţi, dar pentru mine e o realizare personală şi demnă de mândrie faptul că am primit o diplomă de excelenţă pentru activitatea mea jurnalistică, prin care am contribuit (şi eu) la promovarea artei, culturii şi patrimoniului naţional. La fel ca mine, alţi colegi din presa locală au fost şi ei felicitaţi şi distinşi cu hârtia respectivă, semnată şi ştampilată de un secretar de stat de la Ministerul Culturii şi de şeful Direcţiei Judeţene de Cultură Bihor, Mircea Bradu.

Motivul pentru care am decis să scriu câteva gânduri pe blog despre ce s-a întâmplat sâmbătă, 13 februarie, este unul absolut sentimental. Dacă aş fi vorbit în cadrul evenimentului (şi dl. Bradu a încercat să provoace o cuvântare din partea ziariştilor, dar nimeni dintre gazetarii premiaţi nu s-a simţit destul de confortabil pentru a face acest lucru; nici eu…Nu acolo…)…Deci dacă aş fi vorbit, mă tem că alunecam într-un fel de clişeu în care aş fi adresat o mulţumire familiei etc. Însă, în cazul meu, în mod real, pot spune că datorez această diplomă (oricât de neînsemnată ar spune unii că este!) şi faptului că, pe lângă colaborarea pe care am avut-o cu dl. Bradu de-a lungul timpului (şi ca angajat la Radio Transilvania, dar şi înainte şi după aceea), bunicii mei au lucrat cu domnia sa.
Da. Concret: bunicul meu din partea mamei, Aron Petruş, a fost ziarist la Crişana, iar apoi, în anii ’70 şi până la decesul său din ’82, a fost director la Intreprinderea Poligrafică ‘Crişana’  (actuala Imprimerie de Vest). Şi a colaborat cu Mircea Bradu. Celălalt bunic, din partea tatălui, Andrei Şandor (da, fiul meu este a patra generaţie consecutivă cu acest nume…), a fost coregraful-întemeietor al ansamblului ‘Nuntaşii bihorului’ (împreună cu regretatul Mircea Popescu) şi, în acelaşi timp, cel care a demarat prima formaţie de dans sportiv din Oradea (de la care au pornit cam toţi cei care azi mai conduc diverse cursuri de dans în acest oraş), cu care a fost o prezenţă permanentă la diverse concursuri din ţară şi din străinătate.

Atât pe scurt despre implicarea mea şi a familiei mele, directă şi indirectă, în crearea, promovarea şi păstrarea valorilor culturale din Oradea. Altfel spus, diploma primită de mine, fie ea şi simbolică, este la fel de mult şi a celor doi predecesori ai mei despre care am relatat.
Şi a mamei mele, Dorina, pe care bunicu’ nu a lăsat-o să se facă jurnalist pentru că, pe atunci (a doua jumătate a anilor ’70), presa nu era nici măcar la fel de liberă ca acum.

Vă rog ca această postare să nu fie considerată o auto-laudă sau vreo intenţie de publicitate personală. Este pur şi simplu aşternerea „pe hârtie” a unor gânduri curate despre diploma de excelenţă…

2 Răspunsuri to “Am trăit-o şi pe asta! Sper ca mama să fie mândră de mine…”

  1. VA FELICIT!DORESC SANATATE SI DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE.

  2. Ce misto! TE FELICIT cu mare drag. Ma bucur mult cand sunt recunoscutii oamenii valorosi.

    MULT SUCCES in tot ceea ce intreprinzi.

    Cat despre cel care ti-a oferit premiul, tatal tuturor, nu am ce sa mai comentez! Sa dea DOMNUL sa traiasca inca MUUUULTI ANI.

    Cu deosebita consideratie,

    Alina Gadoiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: