Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Archive for Mai 2011

Acum 8 ani s-a născut fiul meu!

Posted by Andrei Sandor pe 07/05/2011

7 mai 2003 – Era o zi cu soare, caldă. Ziua perfectă de primăvară.
Lucram la Radio Sonvest și aveam emisiune după masa. Înainte de a pleca spre muncă, rezolvasem ultimele chestiuni pentru ziua lui Ema (cumpărături, tort etc.) și m-am asigurat că Otilia (soția mea însărcinată în 7 luni) are la îndemână totul pentru a nu fi nevoită să facă efort timp de câteva ore cât lipsesc de acasă.
Plec pe jos și urc dealul (știți unde era Sonvestul…), iar când ajung aproape de poartă, colegii încep să strige: „Măi, soția ta naște și tu vii la lucru?!”. Am început să râd, fiind convins că e o glumă proastă. Nici 30 de minute nu trecuseră de când o lăsasem acasă, fără niciun semn că ar urma să se întâmple ceva. Ajung în redacție și mi se relatează că o anume Mona a sunat și a lăsat vorbă că Otiliei i s-a rupt apa și că e deja în drum spre Maternitate. Fiind vorba despre verișoara soției, de care nimeni de la radio nu avea cum să știe, m-am blocat! Naște Lia! Taxi și ață la spital!
Acolo, medicul încearcă să mă liniștească, dar m-a neliniștit și mai mult: „Domnu’ Șandor, s-a rupt apa, copilul e mic și trebuie musai scos”. Fără să mă gândesc prea mult și fără să încerc să fiu melodramatic, îi răspund din reflex, știind că toată povestea o poate pune în perico pe Otilia: „Domnu’ doctor, soția e cea mai importantă!”. Crăiuț îmi face din ochi și pleacă la treabă. După un timp (care mi s-a părut o eternitate), primesc vestea: mama e OK, copilul e foarte mic, dar e în regulă, date fiind circumstanțele. De fapt, vorbim aici despre un prematur câr un flacon de suc de 1,5 litri. Și ca lungime, și ca greutate. A fost numit Andrei Marius.
Povestea șederii la Maternitate, cu cele trei săptămâni în care nu mi-am văzut copilul (pentru că era izolat, la prematuri) și cu momentul în care o asistentă mi l-a pus brusc în brațe de am crezut că înțepenesc (pentru că nu știam cum să fac să îl pun înapoi în pătuț) nu le povestesc acum.
Important e că copilul s-a dezvoltat foarte bine (și mulțumită grijii doctoriței Filip) și a crescut. Azi împlinește 8 ani!
Orice ar mai urma să fac în viața asta, pot deja afirma că este cea mai mare realizare a mea!

Posted in Diverse | Etichetat: , , , | 4 Comments »