Client batjocorit la hypermarket Real de pe str. Ogorului din Oradea

În iunie, postam despre jegul de pe cărucioarele de la Real. Acum, trebuie să revin, dar la un altfel de jeg. Cel interuman, prezent la unii angajaţi „gradaţi” de la acelaşi mare magazin orădean.
De fapt, este vorba despre o atitudine absolut impardonabilă a ditamai directorului de hypermarket, George Vlăduţiu. Iată povestea, pe care am aflat-o prin intermediul unui consilier local de Oradea.

Real – (şi) tupeu fără egal!
Este vorba despre un client (nu am să-i dau numele, din motive pe care sper că le înţelegeţi…), care se vede cu marfa cumpărată facută scrum (literalmente) şi care, după ce are „tupeu” să ceară socoteală şefilor de la Real, este luat la împins vagoane, în cel mai clasic stil manelistic. Enervat la culme (şi pe bună dreptate), păgubitul a făcut plângere la superiorii lui Vlăduţiu, dar şi la Protecţia Consumatorului. În cele ce urmează, redau schimbul de mail-uri dintre clientul din Oradea şi cei cărora s-a plâns…

„Bună ziua. Subsemnatul ….. , cu domiciliul in Municipiul Oradea, judeţ Bihor, strada ….., doresc să sesizez conducera societăţii dumneavoastră în legătură cu distrugerea unui bun personal de către hypermarket-ul REAL, strada Ogorului nr.171, Municipiul Oradea.
La standul pentru împachetarea bagajelor (neavând spaţiu special destinat depozitării bagajelor pentru clienţi), mi-a fost ars rucsacul, bun personal, cumpărat cu suma de 150 lei. Luând legătura cu şeful departamentului de pază şi cu ‘amabilul’ director al magazinului, mi-au fost propuse mai multe oferte (în avantajul lor, propunându-mi înlocuirea rucsacului deteriorat de angajatul lor cu un altul în valoare de aproximativ 25 lei!!!); bineînţeles că am refuzat această ofertă, moment în care directorul magazinului, GEORGE VLĂDUŢIU (numele dânsului l-am aflat ulterior pentru că în momentul în care mi-am permis să îl întreb cum îl cheamă, ca să ştiu şi eu cu cine vorbesc, dânsul mi-a spus că nu are importanţă cum se numeşte, pentru el este directorul magazinului!) m-a jignit (citez: ‘EŞTI ABSURD!!!’), vorbind cu mine la persoana întâi, deşi eu mă adresasem respectuos.
Aş dori să se ia măsuri în legătura cu această nedreptate făcută în cazul meu, în speranţa ca alţi clienţi ai acestui magazin să nu aibă parte de asemenea incidente din cauza lipsei de profesionalism de care a dat dovadă Hypermarketul Real Oradea.
Vă mulţumesc!

La scurt timp, petiţionarul a primit răspuns:

„Stimate domnule …,
în primul rând, dorim să vă mulţumim pentru interesul acordat hypermarketului Real. Ne pare rău pentru cele întâmplate în magazinul nostru. Am verificat datele relatate de dumneavoastră, ascultând toate părţile implicate, atât conducerea magazinului, cât şi firma de securitate, pentru a avea o imagine cât mai clara şi obiectivă.
Am înţeles, că au fost propuse câteva variante la momentul respectiv, în vederea recuperării daunelor, cu care dumneavoastră nu aţi fost de acord. Deoarece dorim soluţionarea cât mai rapidă şi eficientă, a acestei situaţii, am rugămintea să-mi trimiteţi un număr de telefon la care puteţi fi contactat.
Vă mulţumim. O zi frumoasă!
Manuela Gligor – competition manager – Departament Competiţie Oradea1

Evident, şirul mesajelor electronice a continuat…

„Stimată doamnă,
vă mulţumesc pentru promptitudinea cu care mi-aţi răspuns. Subliniez faptul că nu vreau niciun fel de despăgubire materială din partea societăţii dumneavoastră; în schimb, s-ar putea lua unele măsuri de sancţionare a angajatului dumneavoastră de la standul de împachetare a bagajelor şi a domnului director pentru a-şi schimba comportamentul în relaţia cu clienţii. Vreau doar să se facă dreptate, în sensul că oricine ar fi fost în locul meu nu ar fi trebuit tratat în aşa fel cum am fost tratat eu de către domnul director George Vlăduţiu, care bănuiesc ca are totuşi o pregătire (atâta timp cât ocupăa un post de conducere în compania dumneavoastră), dar de care din păcate nu a dat dovadă. Fiind răutăcios, vă rog, dacă se poate, să îi recomandaţi o carte foarte bună: ‘Codul Bunelor Maniere’. Sau să stea mai mult timp cu şeful firmei de securitate pentru a învăţa cum să se comporte.
Nu am să vă las numărul de telefon deoarece nu cred că este necesar atâta timp cât nu am nicio pretenţie materială din partea societăţii la care sunteţi angajată. În schimb, dacă doriţi să mă contactaţi să îmi spuneţi ce măsuri aţi luat în acest caz, puteţi să îmi scrieţi pe această adresă de mail”.

Câteva concluzii personale…
Bun. Să fim serioşi: nici sancţionarea pecuniară şi nici concedierea directorului sau/şi a omului de la împachetare nu ar reface răul deja înfăptuit. Problema, aici, este pur şi simplu comportamentul execrabil şi stilul de vorbit al acelui director. Care, indiferent de situaţie, trebuie să facă totul ca, dacă tot s-a ajuns până la el, să rezolve problema. De preferinţă favorabil pentru client! FAVORABIL PENTRU CLIENT!
Pentru că poate fi un lunatic care se ceartă peste tot şi însămânţează scandal în fiecare magazin în care calcă, dar este CLIENTUL CARE A PLĂTIT BANI PENTRU PRODUSELE DIN ACEL MAGAZIN. Client fără de care MAGAZINUL NU AR SUPRAVIEŢUI.
Cred că, în România, marile magazine care se implantează şi recrutează personal de origine română ar trebui să renunţe la sofisticatele manuale de training al angajaţilor şi să se axeze mai mult pe neaoşul proverb „Clientul nostru, stăpânul nostru”.
E atât de simplu!