Mod revoltător de tratare a urgenţelor la Spitalul Municipal

Eu care credeam că nu voi mai posta nimic anul acesta pe blogul personal…
Reacţia primă după cele păţite în seara de 30 decembrie a fost să scriu un articol pe site-ul de ştiri la care lucrez (www.bihorstiri.ro, în caz că aţi uitat…), dar m-am răzgândit. Încă nu scriu. Nu înainte de a cere lămuriri oficiale de la proaspăt unsul manager plin al Spitalului Municipal „Dr. Gavril Curteanu” (foto). Subiectul: amânarea unor intervenţii chirurgicale până după Anul Nou, chiar dacă este vorba despre un copil cu fractură dublă la antebraţ şi care necesită tijă pentru rezolvarea problemei.
Medicii care nu au chef de muncă (sau poate competenţă?) la spitalul cu care administraţia Bolojan se laudă ce mare şi grozav este au inventat metoda amânării cu acceptul părinţilor. Adică, profitâd de starea agitată a micuţului care nu mai vrea să vadă oameni în halat alb (sau verde) şi de starea la fel de agitată a părinţilor care nu mai vor să chinuie copilul dacă, chipurile, nu e musai,  medicul recită poezia că nu e nicio grabă şi că nu e niciun bai dacă se mai aşteaptă cu operaţia. De data asta, motivul este Revelionul. Adică, deşi accidentul s-a produs în seara de 30 decembrie şi radiografia arată clar că e nevoie de mai mult decât de gips, medicul de gardă te abureşte să semnezi că tu ceri ca operaţia să fie făcută luni, 3 ianuarie. Ciudat mod de a aborda cazurile. Halal reformă sanitară locală! 
E drept că sunt foarte subiectiv, căci este vorba despre copilul meu, motiv pentru care nu am vrut să mă lansez în compunerea unui material jurnalistic, dar promit (în primul rând mie!) că dl Ovidiu Pop (directorul de la „Curteanu”) va fi rugat să dea nişte explicaţii pe această temă.
Iar până atunci, dacă Doamne fereşte aveţi nevoie de intervenţii de acest fel, mai bine nu pierdeţi timpul la super-spitalul Municipiului Oradea, ci mergeţi câţiva zeci de metri mai spre strada Transilvaniei şi apelaţi direct la privaţii de la Pelican.

La Mulți Ani cu sănătate și cu un DVD excepțional!

Între cele două momente importante de la final de an (Crăciun și Revelion), revin cu o postare cu dublă țintă: urările de rigoare și o recomandare care poate constitui o parte (cel puțin) a programului de Revelion. După ce toată șampania a ajuns unde trebuia și toți cei din casă se vor fi dus să se odihnească, dacă mai rezistați la un concert superb, faceți rost de „One With Everything”, prestația live a trupei Styx împreună cu o orchestră simfonică. The Contemporary Youth Orchestra este compusă din peste 100 de muzicieni de până în 20 de ani, care, din 1995, cântă în diverse spectacole cu cei mai variați artiști. În mai 2006, ei au urcat pe scenă la Cleveland împreună cu actuala formulă a legendarei trupe Styx. Rezultatul: un show de milioane cu un public în delir și, nu în ultimul rând, un DVD (și un CD audio) care imortalizează evenimentul. Partea cea mai interesantă este că membrii orchestrei reușesc o implicare și interpretare deosebite ale unor melodii care făceau ravagii în topuri pe când eventual părinții lor le ascultau. Cei care priviți DVD-ul veți avea ocazia de a (re)asculta piese grele din repertoriul Styx (ex.: „Blue Collar Man”, „Crystal Ball”, „Too Much Time On My Hands” sau „Miss America”), dar și prelucrări scoase de pe albumul „Big Bang Theory” (ex.: „I Am The Walrus” de la The Beatles, interpretată magistral!!). Energia emanată de dualitatea de pe scenă te face să te gândești că te uiți la oameni care acum își încep cariera, dar nu e cazul. Pe scenă se află veteranii chitariști/vocaliști James Young și Tommy Shaw, claviaturistul Laurence Gowan, bateristul Todd Sucherman și basistul Ricky Phillips, cărora li se alătură pentru câteva momente basistul original al grupului Styx, Chuck Panozzo. Cu siguranță n-o să vă pară rău dacă veți intra în noul an ajutați de acest concert!

LA MULȚI ANI 2011!