Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Archive for februarie 2017

(Ne-)A rămas cântul! Trioul lui Bubu Luca, din nou fenomenal la Oradea

Posted by Andrei Sandor pe 26/02/2017

one25022017„Lumea, acasă, mă crede nebun”. Așa spune o veche piesă Metropol, pe care grupul actual al orădeanului Marius Luca l-a reluat pe ultimul album, dar și în concertele din România. Aseară, în Urban Place, despre toți cei adunați pentru show-ul ONE (Organic Noise Experiment) se putea crede că sunt „nebuni”. Pentru că, majoritatea lor, au mers iar să-i vadă pe Bubu și pe colegii săi de trupă, după vreo 3 luni de la precedentul spectacol. Și ce bine că au mers!

Sunt foarte rare evenimentele muzicale din Oradea care sunt capabile să scoată din casă vechi împătimiți ai rockului, generația anilor 60 – 70, oameni care nu numai că ascultă și acum acele albume, dar știu și să se extazieze așa cum se cuvine la un concert care le face pielea de găină. Iar când vedeta este un prieten / concetățean de-al lor plecat din țară în urmă cu 35 de ani, atmosfera nu mai necesită prezentări speciale.

Pentru că, dincolo de statutul de fost membru Metropol, de întemeietor Compact și de fondator Metrock – nume care înseamnă ceva în istoria recentă a Oradiei și a muzicii de calitate din spațiul carpato-danubiano-pontic – Bubu Luca a fost aplaudat și ca prieten vechi al celor care au mers în Urban Place. Păi cât de des îi poți vedea la un eveniment public, la aceeași masă, foști muzicieni din Metropol și Metrock, foști one250220171vecini din zona str. Armatei Române, pe Traian Cosma (recent întors acasă), pe Ovi „Moșu’” Pascu și, să zicem, pe Mircea Țenț?

Nu sunt nume scoase din burtă, ci persoane foarte reale care au fost la concertul ONE de sâmbătă (25 februarie). Pe lângă „bătrâni”, au fost (inclusiv prin intermediul subsemnatului) reprezentanți ai generației de după, „infectați” și ei cu microbul muzicii bune. Și, spre bucuria mea și a artiștilor, au participat și tinerei adepți ai rockului, care, poate cu surprindere, au descoperit că se făcea treabă chiar și la Oradea în urmă cu 40 – 45 de ani. Atunci când ei nu erau nici măcar în planurile de cincinal ale părinților lor.

Show-ul a fost total. Cu un repertoriu modificat față de ultima apariție, în toamna lui 2016 (la Queen’s Pub), muzicienii de la ONE au revenit mai ales pentru a promova ultimul album, „Averea palmelor”, parte a unei trilogii sub sigla căreia a apărut și „Nemuritor”-ul de pe care s-a cântat mult data trecută. Bubu, ca de obicei, a etalat un întreg arsenal de pedale/efecte pentru basul său și și-a însoțit trupa cu one250220172părțile de vocal principal. Freneticul baterist Louis Dore nu a dezamăgit nici de data asta: acompaniamentul ritmic inventiv garnisit cu giumbușlucuri și cu vocal adițional (atenție: cântă românește, deși e canadian get beget!) i-a binedispus pe cei din public. Iar tânărul Angelo Zarra (care îl înlocuiește pe Shawn Haines, cu care au fost înregistrate albumele ONE) devine tot mai bun, lună de lună; de data asta și-a adus propriul Fender Stratocaster și a oferit o lecție serioasă de chitară electrică, fie că e vorba de riff-uri de umplere, fie că se cere un solo furtunos.

Au primat piesele proprii, din diversele perioade de activitate ale lui Bubu, premergătoare emigrării în Canada. Fanii au primit cu mare drag piesele Metropol / Metrock reorchestrate, unele făcând parte de pe recentele discuri ONE. Exemple: „Vatra”, „Cîntec simplu”, „Metrock”, „Vouă”, „Castelul de nisip”, „Vino cu noi”, „Tot pe drum” sau „Rămîne cîntul”. A devenit, oarecum, o cutumă ca show-ul ONE să se încheie cu cover-ul „It’s A Long Way To The Top” (ACDC), dar partea de encore a concertului din 25 februarie a venit cu o dublă surpriză. Pentru că fanii au fost mult prea doritori de mai mult, Bubu, Angelo și Louis le-au dat două doze de hard rock clasic: „Rock’n’roll” de la Led Zeppelin și „Paranoid”-ul celor de la Black Sabbath. Cine nu a fost acolo, are ce să regrete!

one250220173Așa cum le stă bine unor artiști faini, cu picioarele pe pământ, cei trei muzicieni (probabil și pentru că evenimentul a avut loc în orașul de origine al liderului) au stat la dispoziție mult timp pentru autografe și poze. Plus că a fost o ocazie specială pentru depănarea de amintiri cu foști colegi de scenă și cu amici care nu s-au mai văzut demult. După încă un concert foarte bun bifat acasă, trupa și-a strâns lucrurile (n.b.: întreaga aparatură și instrumentele sunt aduse din Canada, Bubu fiind un maniac în ceea ce privește calitatea sonoră) și, după odihna de rigoare, a plecat spre Sălaj. În această seară (26 februarie), ONE urcă pe scenă într-un club din Zalău. Mai au câteva date în țară în următoarea perioadă. Vestea bună pentru bihoreni este că cei trei vor reveni în județ, grație Luciei Bochiș și LB Shows, în 4 martie, pentru un o apariție la Marghita.

Pentru fotografii de la concertul ONE urmăriți ACEST LINK.

Posted in Muzică | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Muzică, țărână, topograf, Lună. Concert jazz total ieșit din tipare, la Posticum

Posted by Andrei Sandor pe 19/02/2017

agoston_blogChiar și cei mai noncoformiști și mai deschiși iubitori de muzici speciale din Oradea și-au luat-o peste ceafă. Sâmbătă, 18 februarie, trioul maghiar condus de suflătorul Agoston Bela a oferit un moment care nu poate fi catalogat decât cu mari eforturi. Dacă spunem că a fost jazz, e prea puțin. Dacă zicem jazz experimental, tot nu e de ajuns. Dacă vorbim despre foarte multă improvizație, e normal căci jazz-ul pe așa ceva se bazează. Dar cele aproximativ 100 de persoane adunate în prima parte a concertului (n.b.: numărul scăzând semnficativ pentru repriza a doua…) au avut parte și de teatru, respectiv de incursiuni în astronomie și geodezie.

A treia parte din seria de concerte de la Posticum dedicate Pământului și-a atins, pare-se apogeul. Deși vor mai fi 7 concerte incluse în suită, va fi dificil ca cineva să egaleze modul absolut aparte în care artiștii de aseară s-au raportat la tema dată de gazde. Ágoston Béla este foarte cunoscut și pentru o anumită parte a cetățenilor orădeni datorită activității sale în cadrul uneia dintre cele mai în vogă trupe underground din Ungaria, Kispal es a Borz. Muzicianul evoluează la tot felul de instrumente de suflat (saxofon, clarinet etc.), dar are și părți vocale și chiar „recită” în ritm de rap, după cum a dovedit în concertul de la Posticum. Lângă el, pe scenă, au fost Rubik Ernő Zoltán (pian, percuție) și Bágyi Balázs (percuție, pian). La toți trei se adaugă „instrumentele” cele mai noi din jazz: hărțile topografice și pământul.

Conformându-se subiectului suitei de concerte din această perioadă a anului, artiștii din țara vecină au alcătuit un repertoriu dedicat 100% cerințelor. Practic, în afară de maximum 3 piese (printre care o versiune specială de la clasica „My Funny Valentine” …

CONTINUAREA ȘI O GALERIE FOTO VOR FI PE WWW.BIHORSTIRI.RO

Posted in Muzică | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Așa fu la concertul aniversar Celelalte Cuvinte de la Oradea

Posted by Andrei Sandor pe 18/02/2017

concertcuvinteblogSuflarea orădeană căreia îi curge muzica bună prin vene s-a pregătit de ceva vreme pentru evenimentul de vineri, 17 februarie. Celelalte Cuvinte, trupa românească cea mai longevivă (fără pauză în activitate) și-a cinstit fanii din orașul de baștină printr-un concert aniversar foarte aplaudat. La 35 de ani de la debut, rockerii au arătat încă o dată că tot din găina bătrână se facă o supă adevărată.
În fața a aproximativ 250 de spectatori care au umplut literalmente până la refuz partea de sus a localului Queen’s, formația orădeană a oferit un show în două părți, cu un repertoriu care a traversat întreaga carieră Celelalte Cuvinte. Ba a permis și aruncarea unei priviri în viitor, căci …

CONTINUAREA (+ GALERIA FOTO DE RIGOARE) SE AFLĂ PE WWW.BIHORSTIRI.RO

Posted in Muzică | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Concert special la Oradea cu întâlnire, în premieră, între două legende ale rockului românesc: Leo Iorga și Dan Andrei Aldea

Posted by Andrei Sandor pe 12/02/2017

aldea_iorgaUna dintre marile voci ale rockului mioritic a putut fi ascultată live, sâmbătă seară (11 februarie), la Bistro Blues Cafe din Oradea. Fost component Cargo, Compact și Schimbul 3, Leo Iorga și-a cinstit fanii de pe malul Crișului Repede, venind aici pentru prima dată după gravele probleme de sănătate pe care le-a avut în urmă cu nu foarte mult timp. După cum s-a putut constata, vocea de aur a rămas la fel, celebrele refrene cântate de cel puțin două generații de ascultători de muzică sunând la fel de fresh ca atunci când au apărut pentru prima dată.

Leo a avut parte de un acompaniament de lux, doi dintre cei mai talentați instrumentiști ai țării fiindu-i alături în acest periplu în cadrul căruia cei trei au ajuns prin mai multe orașe din zona de vest a României. Este vorba despre chitaristul Lucian Teo Boar și claviaturistul Vlady Cnejevici, cel cu care Leo a fost coleg de trupă (și) la Compact în perioada în 1988 – 1996. De fapt, Boar și Cnejevici s-au reunit sub numele de Pacifica și cutreieră țara în lung și în lat atunci când alte proiecte muzicale în care sunt implicați nu îi solicită…

RESTUL ARTICOLULUI ȘI O GALERIE FOTO AFERENTĂ SE GĂSESC PE BIHORSTIRI.RO

Posted in Muzică | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Linda, vrăjitoarea de vocalize

Posted by Andrei Sandor pe 05/02/2017

kovacslindaA fost a doua seară din suita de 10 concerte jazz dedicate unuia dintre elementele de bază: pământul. Pe scena amenajată în „sufrageria” de la Centrul Posticum, în fața unui public (din păcate) extrem de restrâns (dar cunoscător!), au fost 3 muzicieni care au oferit un spectacol deosebit. Și neașteptat chiar și pentru cei care, în urmă cu câteva zile, au mai văzut-o la Oradea (n.b.: la Moszkva) pe solista Kovacs Linda. Absolventă de Conservator, artista a fost acompaniată de Feher Geza (chitară) și Horvath Balazs (contrabas), aceștia dovedindu-se un suport adecvat, de efect pentru muzica prestată sub conducerea Lindei. Cei trei au cântat în premieră în această formulă.

Cântăreața de jazz (are și diplomă!) a etalat un repertoriu din care au făcut parte atât compoziții originale, cât și reinterpretări ale unor artiști din Statele Unite ale Americii, țara de origine a jazz-ului și blues-ului. Atrăgând atenția printr-o prezență scenică simplă, Kovacs Linda și-a etalat talentul de vocalist profitând din plin și de tehnica ce i-a permis să își ofere, singură, vocalurile adiționale prin părți înregistrate live, la fața locului, și apoi redate în funcție de cerințele melodiei. Un memorabil moment a fost cel în care artista din Ungaria a dat citire unei poezii scrise de Hamvas Bela, înregistrând cuvintele spuse la microfon, după care a clădit o melodie în jurul versurilor împreună cu cei doi muzicieni de lângă ea.
Foarte plăcută și ca apariție fizică, Linda a atras repede atenția cu ajutorul unei voci curate și lucrate, capabilă de cele mai interesante și incitante combinații fonice.

linda1Ca de obicei, nu am putut să mă abțin, am închis ochii și am făcut niște paralele. Prestația unguroaicei mi-a amintit de Ella Fitzgerald, de Linda Ronstadt (cele 3 albume înregistrate cu orchestra condusă de Nelson Riddle, în anii ’80), de Manhattan Transfer și chiar de Karen Carpenter (la tonalitățile mai joase). Din punct de vedere stilistic, l-am putut descoperi și pe George Benson (care e celebru pentru felul în care își acompaniază chitara cu vocalize). Cel mai interesant a fost să o vedem și să o ascultăm pe Linda în rol de Bobby McFerrin, scoțând tot felul de sunete pe care le integra în melodie.

Una dintre piesele de rezistență ale concertului de la Posticum a fost acea „Send Me Smiles” pe care chiar solista a compus-o și care a revenit la final, atunci când celor trei muzicieni li s-a cerut un bis. Artista a fost darnică, întrebând publicul dacă ar dori să reasculte o compoziție originală sau un cover. Unanim, participanții la concert au optat pentru prima variantă. În rest, iubitorii de jazz adunați la Posticum au oferit, printre altele, un medley din piese Cassandra Wilson, o prelucrare a linda2clasicei compoziții „Birds and Bees” a lui Zoller Attila, chitarist emigrat în SUA – care i-a fost dascăl marelui Pat Metheny (cel care a și scos melodia din anonimat) -, precum și redarea excepțională a unei piese foarte dificile, „The Saga of Harrison Crabfeathers” a pianistului Steve Kuhn, una dintre clasicele jazz-ului cult.

Următorul concert de la Posticum, în cadrul serialului dedicat „pământului” ca element de bază, va avea loc în 18 februarie. Atunci, pe scena de pe str. Teiului vor fi alți artiști din sfera jazz-ului și anume trioul format din Ágoston Béla, Rubik Ernő Zoltán și Bágyi Balázs. Ar fi păcat să ratați aceste evenimente muzicale!

Mai multe fotografii de la concertul din 4 februarie, cu Kovacs Linda și colegii ei, veți putea vedea pe contul meu de Facebook.

Posted in Muzică | Etichetat: , , , | Leave a Comment »