Milioane de sunete legate în „buchet” de trioul lui Balo Istvan

Experiențele (sau experimentele?) jazz de la Posticum au continuat în seara de 4 martie. Veteranul baterist Balo Istvan a fost liderul trioului care a evoluat pe str. Teiului în cadrul celor 10 concerte dedicate Pământului. Ștacheta a fost lăsată sus de tot de formația lui Agoston Bela (link), întrebarea majorității celor care au revenit la Posticum fiind „Oare va fi mai mult sau mai puțin avangardistă prestația din seara aceasta?”. Ei bine, nu sunt sigur că s-a putut da un răspuns la această întrebare, nici după plecarea din sala de spectacole. Chiar dacă, în mod clar, concertul formației lui Balo a fost mult mai muzical decât precedentul show, jazz-ul etalat de cei trei muzicieni a trecut mult peste limitele improvizațiilor regulamentare specifice stilului. Dar cine a zis că există limite în a improviza? Mai ales în jazz…

Alături de pianistul Pozsár Máté și de contrabasistul Ajtai Péter, Baló István a arătat cât de important poate fi ca o trupă de jazz – indiferent de câți componenți are – să aibă drept lider un tobar. „Bătrânul” nu pare să mai aibă necunoscute în de-ale meseriei și cred că ar ști să ne prezinte și în somn „manualul” lui Buddy Rich. De altfel, sper să nu greșesc foarte multe dacă spun că prin modul în care și-a pus la muncă setul de tobe, poate involuntar, Balo le-a adus omagiu celor doi titani ai ritmului: Rich și Gene Krupa.

Melodii lungi, împărțite în bucăți aparent fără legătură una cu alta, compoziții care au reușit să ilustreze cât se poate de bine denumiri de piese demne de rockul progresiv clasic al anilor 70: „De la răsărit, până la apus de Soare”, „Ritual” sau „Respect” fiind titluri care sunt extrem de permisive din punct de vedere muzical. Amintiți-vă, de exemplu, ce făceau cei de la Yes în monumentele muzicale precum „Awaken” sau „Revealing Science of God” (ca să numesc doar două dintre capodoperele formației progresive). Fidelul public orădean care se tot întoarce la Posticum pentru seri de jazz a avut parte și de o nouă compoziție a lui Balo, una care nici măcar nu avea titlu la ora respectivă și despre care autorul a spus că e punere față în față de note / sonorități care dau un tot, ceva rotund. Și așa a fost! Cu umpleri improvizate din partea pianistului Pozsar, dar și cu furtunoase succesiuni de acorduri venite din contrabasul lui Ajtai, piesa de final a încoronat un spectacol memorabil.

Iar pentru a fi în ton cu cerințele organizatorilor care dedică suita de concerte din această primăvară primului element de bază, pământul, și Terrei în sine), conducătorul trioului a opinat că ar trebui să utilizăm cu chibzuință resursele naturale ale Pământului. „Să trăim curat astfel încât să ne putem privi oricând în oglindă, având conștiința curată. Să facem în așa fel încât Pământul să poată fi casă pentru oameni și peste decenii, secole!”. Mulțumim, Balo Istvan! Koszonjuk szepen, Istvan!

*
Următorul concert jazz de la Posticum va avea loc în 25 martie, de la ora 19 (n.b.: urmăriți contul de Facebook al organizatorilor pentru confirmarea orei de începere). Invitați vor fi membrii cvartetului condus de Dresch Mihály.

*
Mai multe fotografii de la concertul Balo Istvan Trio pot fi văzute pe contul meu de Facebook.