Accesaţi/apelaţi cu încredere www.bihorstiri.ro!

Dragi prieteni, în prag de Revelion, după câteva zile în care nu am postat nimic pe blog, mă adresez celor care vizitează acest site pentru a populariza portalul bihorstiri.ro.
Este cel mai proaspăt produs de presă locală online şi care îşi propune să recâştige locul lăsat gol de contrastonline.ro. Dacă intraţi pe bihorstiri.ro, veţi putea descoperi că, în mare, s-a refăcut redacţia portalului care şi-a încetat activitatea în vara acestui an şi la care am trudit cu dedicare. În ciuda acuzelor care mi (ni) s-au adus că am fi vânduţi, corupţi, neprofesionişti, nemernici şi alte cuvinte care încep cu silaba ‘ne’, timpul a arătat că am fost o voce destul de importantă în presa electronică bihoreană.
Spre acelaşi lucru tind(em) şi cu bihorstiri.ro! Şi sunt convins că putem reuşi, cu ajutorul vostru, al internauţilor dornici de ştiri postate rapid, realmente obiective şi destul de variate. Daţi click aici pentru a consulta adresele de mail ale membrilor redacţiei.
http://www.bihorstiri.ro.
Mulţumiri anticipate!

Crăciun fericit tuturor!

Dragi prieteni ai Blogului lui Andrei Şandor, după şase luni şi un pic de la momentul primei postări, iată-ne în ajunul Naşterii lui Iisus. Nu vă speriaţi, nu am să scot din mine vreun text lacrimogen, dar Crăciunul este şi pentru mine un moment special al anului. Mai ales că, de când cu copil, trebuie să fiu deosebit de ager la minte pentru a nu da de gol identitatea Moşului şi trebuie să mă joc de-a Houdini cu cele cumpărate, dar aşa e bine. Şi aşa e frumos. Deci, revin…
Nu ştiu dacă cele vreo 50.000 de afişări de până acum înseamnă puţin sau mult. Nu ştiu nici dacă, prin postarea de până acum a aproape 1.200 de articole pot considera că am desfăşurat o muncă prolifică sau nu. De fapt, ştiu că nu cantitatea contează, dar mă încăpăţânez să cred că nu am scris (prea multe) tâmpenii. În zilele în care nu am publicat nimic pe blog (au fost câteva în luna decembrie) am verificat, totuşi, traficul şi am văzut cu mare mirare/bucurie că afişările au scăzut doar puţin faţă de zilele în care scriam „de nebun” (după cum îmi spuneau câţiva amici). Vă mulţumesc pentru interes! Şi îmi cer scuze, în acelaşi timp, de la cei pe care, uneori, i-am exasperat cu mesaje de grup pe Messenger, dar acela a fost singurul meu mijloc de promovare.
Dacă, în ultimele 2 săptămâni, aţi observat o rărire accentuată a postărilor, acest lucru se datorează faptului că, de la 1 decembrie, mi-am reintrat în pâinea de jurnalist online (citiţi şi bihorstiri.ro!). Fizic, de cele mai multe ori, este foarte greu să mă ocup la fel de mult/bine de ambele site-uri. Şi, sincer, nici nu ar fi util să public aceleaşi materiale în două locuri. Deşi am făcut acest lucru, la un moment dat. Aşa că, m-am gândit că, Blogul lui Andrei Şandor va rămâne pentru mine o platformă pe care să mă desfăşor mai mult din punct de vedere cultural (mai ales muzical!). În schimb, ştirile scrise şi publicate pe bihorstiri.ro nu vor fi diferite cu nimic, ca stil, de cele pe care le scriam aici. Altfel spus, daţi click cu cea mai mare încredere şi pe portalul amintit.
Să fiţi cuminţi pentru ca Moşul să vă aducă ceea ce vă doriţi!
Să aveţi parte de un Crăciun paşnic şi, pe cât posibil, îmbelşugat!
Să fiţi cu cei pe care îi iubiţi!
Iar dacă, din diferite motive nu puteţi fi cu ei, nu-i uitaţi în momentul în care ciocniţi paharul cu vin!
Sărbă(u)tori Fericite!

Jazz de Crăciun şi de succes la Arlus

Pentru a 11-a oară consecutiv, muzicianul orădean Joe Balgh a reuşit să pună la punct un spectacol de jazz cu câteva zile înainte de ziua Naşterii Mântuitorului. Evenimentul “Jazz în seara de Crăciun” a împlinit, în 2009, 11 ani de la prima ediţie. Desfăşurat la Casa de Cultură a Municipiului, concertul a adunat în jur de 100 de amatori de muzică bună, toate scaunele pregătite fiind ocupate. Pe scenă, un program în două părţi. În primul rând, orădenii prezenţi la fosta Arlus au putut savura o prezentare de album semnat Bader Oliver Robert, poate cel mai talentat chitarist bihorean al vremurilor noastre. CD-ul său a fost înregistrat în Ungaria, iar la concertul de duminică, 20 decembrie, au participat muzicienii cu care Oliver a imprimat discum. Este vorba despre claviaturistul Balazs Jozsef şi despre tobarul Balazs Elemer, ambii având deja un trecut destul de bogat în materie de apariţii orădene. Alături de ei, au mai evoluat basistul Gaspar Sandor şi vocalista Hajdu Klara, prezenţă estrem de delicată în mijlocul instrumentiştilor. Muzica pe care Oliver o propune pe albumul “Let’s Make Life Better” este în mod clar una de inspiraţie George Benson. Chitara Gibson a orădeanului sună leit ca instrumentul ciupit cu măiestrie de afro-americanul care a făcut o artă din acompaniamentul vocal al sunetelor scoase de coardele chitarei. Doar că Oliver nu cântă. Partea vocală a fost asigurată, discret, dar cu efect, de Klara. Feeling latino cu derivaţii diverse, un pian electric fluent şi pulsaţii metronomice din partea secţiunii ritmice întregesc sunetul deosebit de plăcut al compoziţiilor interpretate de muzicienii de pe scenă. Este stilul de jazz care place tuturor, indiferent că vorbim despre fanii clasicismului sau despre cei care preferă crossover-ul.
Partea a doua a spectacolului “Jazz în seara de Crăciun” a însemnat un fel de aniversare a proiectului Jazz Today a organizatorului Joe Balogh. Chitaristul a pregătit un repertoriu prin care a reluat melodiile cântate în vară, la Roma, la un eveniment organizat de Institutul Cultural Maghiar. Muzica a sunat naturală, muzicienii oferind un regal de interpretare, dând loc destul improvizaţiilor fără de care jazz-ul nu ar fi jazz. Recitalul demarat cu o variaţiune a piesei “Stolen Moments” a lui Oliver Nelson abundă în melodii excepţionale. Toate celelalte cinci bucăţi sunt opere proprii ale lui Joe, care dovedeşte încă o dată că principalele sale surse de inspiraţie în materie de jazz sunt Lee Ritenour, Larry Carlton sau The Rippingtons. Show-ul Jazz Today International (aşa cum se numeşte acum) este unul mai “forţos” decât prima parte a spectacolului. Este momentul ca şi bateristul Balazs Elemer (prezentat drept special guest star şi pentru că omul a avut ocazia să cânte împreună cu Pat Metheny!) să-şi dezmorţească încheieturile şi să dea o lecţie de drum solo cum rar se poate auzi la Oradea. Cei doi chitarişti îşi cedează unul altuia pasajele pentru solo-uri, iar duelul chitarelor nu este întrerupt decât de claviaturistul Balazs Jozsef (fratele tobarului), care decorează totul cu minunate solistici de pian şi pian electric. Jur că, dacă închideam ochii, aveam impresia că îl ascult pe Greg Phillinganes sau pe Stevie Wonder (care, by the way, este un excepţional claviaturist!). Deşi nu cântă zilnic împreună, artiştii s-au înţeles de minune şi au provocat aplauzele sincere ale fanilor care au venit din nou la concertul premergător Crăciunului, happening muzical care a devenit tradiţie. Şi care, în ciuda vremurilor problematice din punct de vedere financiar, a putut fi organizat mai ales prin “încăpăţânarea” Aria Production (Joe Balogh şi Andrei Seidler), dar şi cu ajutorul Casei de Cultură a Municipiului, al TTI România şi al King Art.

Ten Years After în România, după tens of years…

…of waiting…

Fanii de rock clasic şi de anii clasici ai rock-ului nu au voie să rateze evenimentul concertistic al primei părţi a anului 2010. Formaţia devenită celebră graţie hitului „Love Like A Man” şi carizmaticului frontman Alvin Lee, Ten Years After, va evolua la Sala Palatului, în Bucureşti, în data de 22 februarie. Conform Maximum Rock, bilete au fost deja puse în vânzare şi au costuri între 50 si 150 lei, fiind disponibile în reţeaua magazinelor Vreau Bilet din Unirea Shopping Center (et.2), Pasajul Universitatii – Agentia Trident Touring, la Sala Palatului, dar şi online, pe site-ul vreaubilet.ro. În deschidere vor evolua autohtonii de la Riff. De menţionat că grupul Ten Years After nu mai aliniază componenţa clasică. Locul lui Alvin Lee a fost luat de mai tânărul Joe Gooch. În rest,  membrii grupului sunt veteranii Leo Lyons, Ric Lee şi Chick Churchill.

Christmas jazz la Oradea!

Pentru a 11-a oară consecutiv, evenimentul de jazz de la finalul anului va avea loc în organizarea muzicianului orădean Joe Balogh şi a Aria Production. Duminică, 20 decembrie, de la ora 19, la Casa de Cultură a Municipiului (fosta Arlus), spectacolul „Jazz în seara de Crăciun” va da din nou ocazia orădenilor iubitori ai stilului să se destindă pe acorduri alese şi interpretate cu multă măiestrie. În 2009, concertul aduce la Oradea un nume consacrat al jazz-ului maghiar, pe Balazs Elemer şi pe trupa acestuia, artişti pe care fanii locali i-au mai putut vedea şi la Posticum. De asemenea, aşa cum s-a întâmplat la fiecare ediţie a spectacolului premergător Naşterii Mântuitorului, auditoriul va asculta şi un recital autohton, tocmai sub bagheta organizatorului.
Articolul complet poate fi citit aici.

Cine va mai colinda în 2009 pe Realitatea TV?

Circul din anul în curs şi mai ales din ultimele 6 săptămâni pune în pericol unul dintre cele mai drăgălaşe momente pe care postul de ştiri Realitatea TV le oferă, de Sărbători, românilor care se uită la acest post de televiziune. Mă refer la cântecelul de Crăciun înregistrat de câte un grup de politicieni, indiferent de coloratura lor de partid. Încă de la începutul acestui demers de sezon, în fiecare an au fost animozităţi pe scena politică din România. Niciodată, însă, la fel de mari precum în 2009. În fotografia anexată (scuze că e cam ştearsă…), personaje precum Cozmin Guşă, Gheorghe Flutur, Elena Udrea, Gheorghe Funar, Elena Băsescu, Lia Olguţa Vasilescu, Ludovic Orban şi Roberta Anastase ciocnesc joviali un pahar cu şampanie. E o scenă din 2007. La câteva săptămâni de la desprinderea PLD din PNL. Guşă era încă preşedinte al PIN, EBA era doar fiica Preşedintelui şi ceva şefuţă pe la tinerii democraţi, iar Vasileasca era încă în PRM. După doi ani, imaginea este, din nou, extrem de schimbată. Mai mult, suntem la finalul unui an mai mult decât greu şi ciudat din punct de vedere politic. Culminat cu un scandalos sccrutin prezidenţial care…
Dar mai bine nici nu mai reiau subiectul că vă e lehamite şi vouă! Doar atâta vreau să întreb: cât de credibili ar putea fi politicienii dacă ar reuşi să se adune pentru a-i colinda pe cetăţenii ţării pe care ei ar trebui să o slujească?!

“Eminescu” a împlinit 310 ani. Sunt şi eu parte din poveste…

Joi, 10 decembrie, sala festivă a Colegiului Naţional “Mihai Eminescu” a găzduit un spectacol de celebrare a unităţii educaţionale care sălăşluieşte în impozantul imobil de pe strada Roman Ciorogariu din Municipiul Oradea. Un grup de 11 tineri, coordonaţi de trei profesori, au conceput un mod interesant de a prezenta istoricul actualului liceu şi de a insufla tuturor elevilor (foşti, actuali şi viitori) mândria de a face parte din povestea unei şcoli la care s-au format, de-a lungul timpului, o serie de personalităţi ale culturii şi vieţii ştiinţifice româneşti. Culmea, suflul eminescian ar trebui să existe şi în elevii de la Colegiul Naţional “Emanuil Gojdu”, respectiv în cei de la Liceul Teoretic “Aurel Lazăr” căci, după cum s-a putut afla din prezentare, ambii patroni spirituali ai şcolilor menţionate au urmat cursurile actualului C.N. “M. Eminescu”. Articolul complet poate fi citit aici.
Ceea ce, însă, nu am putut scrie pe bihorstiri.ro, fiind vorba despre chestiuni mult prea personale, este că şi eu am fost elev al Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Oradea. Şi sunt mândru de asta! Am fost invitat să particip la spectacol de către fosta mea dirigintă, Adina Pugna, cu care am rămas în relaţii deosebit de cordiale. Cred că majoritatea oamenilor îşi aduc aminte cu mare plăcere de anii de liceu. Eu, cel puţin, sunt un mare nostalgic de felul meu şi chiar mă gândesc cu emoţie la perioada resepctivă din viaţa mea. Am făcut parte din prima generaţie de liceeni de după Revoluţie. Am fost în clasa a XII-a E, am absolvit în 1994 şi am amintiri superbe, deşi, în acea perioadă, nu aveam la dispoziţie mijloacele tehnice de acum pentru a imortaliza una-alta. I-am şi spus directorului Iosif Eilender (care mi-a predat fizică în primele două trimestre din clasa a IX-a) că mi-aş dori să fiu la liceu, dar cu dotările de acum. Răspunsul lui nu vi-l spun, dar pot să relatez că şi domnia sa este în asentimentul meu. După festivitatea de joi, 10 decembrie 2009, i-am făcut o surpriză dirigintei. Asta după ce am „întristat-o”, amintindu-i că peste 5 ani avem întâlnire de … 20 de ani! Anyway, i-am adus, simbolic, un sonet din 1994. Mai ştie cineva ce sunt sonetele? Nu cele shakespeariene, ci cele de clase terminale de liceu. Acele pliante cu numele profilor, cu colectivul de elevi şi ci acele citate şi urări pe care ni le făceam la absolvire, cu fotografiile aferente. Deci un astfel de „artefact” i-am dus direi, care s-a emoţionat aducându-şi aminte de clasa cu care a avut destul de mult de furcă. Mai ales cu fetele. Deh! Erau 27. Şi doi băieţi. Restul e legendă…

29 de ani fără John Lennon…

8 decembrie 1980. Ziua în care o lume întreagă a jelit şi în care, an de an, continuăm să îl plângem pe unul dintre cei mai importanţi muzicieni şi luptători pentru libertate şi pentru iubire. John Lennon, întemeietorul formaţiei The Beatles, avea 40 de ani împliniţi şi o poftă de viaţă şi de muzică aşa cum nu a mai avut în ultimii 10 ani. Împreună cu soţia sa, Yoko Ono şi cu gândul la fiul cel mic, Sean (de care s-a ocupat mai ceva ca o mamă!), John a plecat de la studiourile Hit Factory din New York spre casă. Asta după încă o zi reuşită în care a băgat la cutie ceva înregistrări, sub bagheta producătorului Jack Douglas. Lennon era fericit: relaţia cu Yoko renăscuse, al doilea său copil însemna totul pentru el, iar cheful de a cânta şi de a compune i-a revenit. Rezultatul: o serie de melodii superbe, apărute, parţial, post mortem, pe albumul „Double Fantasy”.
 În seara cu pricina, 8 decembrie, acum 29 de ani, soţii Lennon urmau să ajungă acasă. Însă, din umbră, în faţa reşedinţei din imobilul Dakota House, apare nebunul care avea să curme viaţa lui John. Acelaşi nebun căruia nu-i scriu numele şi căruia, culmea, muzicianul îi acordase un autograf cu câteva ore mai devreme. Restul se cunoaşte şi e deja legendă. În fotografia alăturată aveţi imaginea-document în care este surprins momentul când artistul îi dă un autograf celui care-i va deveni asasin…
De atunci, în fiecare an, ziua de 8 decembrie înseamnă pentru muzicieni, fani şi cetăţenii Terrei un moment de omagiu pentru un om care nu a făcut altceva toată viaţa decât să militeze pentru dragoste, democraţie şi libertate.
John Lennon avea doar 40 de ani. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc câtă muzică ar mai fi realizat acest om dacă nu ar fi fost asasinat. Dar dacă s-ar fi reunit The Beatles, cândva în anii ’80 sau ’90? Hai să nu îmi fac rău!
Dormi în pace, John!

*foto: static.guim.co.uk

Vine Clapton în România!

În data de 11 iunie 2010, în România va fi o zi istorică din punct de vedere muzical. În premieră în cariera sa de peste 40 de ani, Eric Clapton, unul dintre cei mai mari chitarişti rock/blues din lume va susţine un concert în capitala noastră. Potrivit site-ului oficial al artistului, evenimentul va face parte dintr-un turneu european care va debuta în 18 mai la Birmingham (Marea Britanie). Celălalt protagonist al concertelor va fi claviaturistul, chitaristul şi vocalistul Steve Winwood (ex- Spencer Davis Group, Traffic), cu care Clapton a lucrat în 1969 în cadrul proiectului Blind Faith, proiect de foarte scurtă durată. De atunci, cei doi muzicieni nu au mai cântat împreună decât ocazional, în show-uri caritabile. În 2008, cei doi muzicieni britanici
s-au unit din nou, după aproape patru decenii, pentru trei concerte la Madison Square Garden din Londra, primite cu un entuziasm deosebit de publicul de acolo. A apărut şi un DVD care imortalizează excepţionalul eveniment şi care a fost nominalizat pentru Grammy, în două categorii .
Cât despre concertul de la Bucureşti, acesta va fi penultimul din cadrul turneului, muzicienii venind în România de la Belgrad şi mergând de la noi în Turcia, la Istanbul.
Vizitaţi şi site-urile oficiale ale celor doi: ericclapton.com – stevewinwood.com.

*foto: musicalstewdaily.files.wordpress.com

Despre Mezzoforte, la Radio Transilvania

În această seară, de la ora 22, în cadrul emisiunii „Melatonina”, realizată de Daika Attila, vom rememora concertul Mezzoforte de la Oradea. Cu alte cuvinte, vestea proastă pentru ascultătorii Radio Transilvania este că, din nou, prietenul meu Attila m-a invitat să facem împreună o emisiune. Şi am acceptat. Duc cu mine un interviu exclusiv pe care mi l-a acordat bateristul Gulli Briem de la trupa islandeză. De asemenea, ne vom răsfăţa simţul auzului cu muzica formaţiei Mezzoforte, atât mai noi, cât şi mai vechi. Piese de studio şi în concert.
Din păcate, viaţa ne obligă să avem şi un moment mai trist. Am aflat (şi am şi publicat pe blog) că unul dintre marii muzicieni ai Marii Britanii, Eric Woolfson, ex-Alan Parsons Project (APP), s-a stins din viaţă în data de 2 decembrie. Dacă Attila va fi de acord, voi cinsti memoria lui prin difuzarea unor melodii din repertoriul APP, mai ales ştiind că în Oradea există foarte mulţi iubitori ai acelei muzici.
Aşadar, nu uitaţi să fixaţi aparatele pe frecvenţa Radio Transilvania Oradea (97,2 FM), azi, 7 decembrie, de la ora 22. Vă aştept!