Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Archive for octombrie 2010

Limbajul de lemn vs. critica de dragul criticii

Posted by Andrei Sandor pe 08/10/2010

În mod normal, nu răspund la pseudo-provocări. Dar e vineri seara și am făcut greșeala să accesez un link pe care l-am primit pe messenger și care m-a dus pe site-ul amicului Lulu Cremeneanu. Aoleu! Scuze! Nu-mi înțelegeți greșit cuvintele „de lemn”: greșeala nu e că am intrat pe site. Fac acest lucru din când în când, mai ales că avem și o colaborare pe linie de redacție (bihorstiri.ro). E mereu funny să dau o raită pe acolo. Greșeala este că mi-am pierdut timpul citind niște reacții ale lui, vorba lu’ Băsescu, „nu’ș ăsta”, Alexei de la blogul muzicadevest.ro. Tipul chiar crede că e formator de opinie pe linie muzicală, desființând unul dintre rarele evenimente rock demne de urmărit, petrecute în Oradea.
Am observat că Gică contra s-a luat în gură cu Liviu Balint (scuze, dar e un alt prieten la care țin!) pe tema concertului Speak Floyd și că am avut parte de o critică de estetică din partea distinsului cunoscător în de-ale muzicii și sunetului. După cum am văzut pe site-ul lui Lulu, băiatul a zis ceva de genul că aproape și-a rupt gâtul citind ce am scris pe bihorstiri.ro despre concert și asta din cauza „limbajului de lemn” folosit. Detectez din start o neregulă: cum să-ți rupi gâtul când un gât presupune că ai și un cap pe care el îl susține? Cu regretele de rigoare, la blogul muzicadevest.ro a ajuns să scrie un headless creature, care, numai pentru că nu a avut parte de sunetul de pe „PULSE” sau de pe „Delicate Sound Of Thunder”, a vrut să execute responsabilii cu sonorizarea. Cel puțin așa înțeleg eu că trebuie să interpretăm alesele și academicele cuvinte, care surclasează limbajul meu de lemn pe care l-am folosit în cronica scrisă.
Cipri, părerea mea e că nu ar mai trebui să mergi la niciun concert de club, de casă de cultură sau de stadion, atâta timp cât nu ești informat în prealabil despre studiile și CV-ul sunetistului și asupra condițiilor tehnice în care se desfășoară prestația scenică. Cu tot cu limbaj de lemn, vreau să te informez că nu trebuie să fii orădean de zeci de generații pentru a ști că singurul loc din oraș în care condițiile acustice sunt excepționale este Filarmonica de Stat. Dar, mare atenție! Chiar și acolo, s-ar putea ca o trupă rock, hard-rock, fusion sau free jazz (care am auzit că este top of the top pentru tine) să nu se ridice la standardele sonore ale Majestății Tale. De ce? Pentru că sala a fost astfel concepută încât să fie în regulă pentru concerte simfonice.
După cum am văzut, ești tare la parafrazări: „Wish I Wasn’t There” stă scris în locul titlului recenziei tale. În numele tuturor celor care s-au simțit bine la concertul Speak Floyd de la Oradea, nu pot decât să îți transmit și eu ceva: NOBODY ASKED YOU TO! Cred că au dat dovadă cel puțin de infantilism cei care s-au așteptat ca sunetul de la Casa de Cultură a Municipiului să fie lacrimă. Chiar dacă ați dat de înțeles că omul de la sunet al lui Marius Pop și-a dat mai mult interesul, trupa sunând mai bine decât Floyd-ul românesc, cu prietenie vă atrag atenția că faceți confuzie între sezon și fazon. Nici mărimea activă a scenei nu a fost aceeași și nici stilul practicat de cele două formații.
Să știi, Cipri, că nu scriu cu mânie sau cu supărare și că aprecierile tale vis-a-vis de exprimarea mea din articol mă lasă rece. Am trecut demult peste vârsta la care să mă simt atins de asemenea împunsături gratuite. Dar să știi că abordarea ta nu e deloc OK, mai ales în condițiile în care ai reprezentat un produs online care a început, mai ales grație ajutorului pe care îl primește permanent de la Daika Attila prin Radio Transilvania, să își arate colțișorii în materie de reper local pentru diferite evenimente muzicale. Permite-mi să-ți spun din experiență (de viață, de presă și de fan real de muzică bună) că a critica a prostu’, numai de dragul de a părea cu boașe în fața tipelor pe care vrei, poate, să le impresionezi cu stilul de „Ce le-am tras-o!”, nu e loz câștigător.
Îți promit că, pentru următoarea venire la Oradea a Speak Floyd te voi pune în legătură cu organizatorii ca să le faci lipeala cu Alan Parsons sau cu James Guthrie. OK? Sau nu știi cine sunt ăștia și ce legătură au cu Pink Floyd? Scuză-mi recidiva cu limbajul de lemn!

Posted in Muzică, Păreri | Etichetat: , , , , , | 4 Comments »