Familia Jazz din Oradea s-a reunit la Posticum pentru Juhasz Gabor Trio

Vreo 40 de oameni. În proporție de 80% aceiași ca la precedentele evenimente muzicale din sfera jazz-ului. Motiv pentru care nu cred că e deplasat să spun că în Oradea a luat naștere o mare familie a iubitorilor acestui gen muzical, toți membrii ei așteptând cu nerăbdare următoarea revedere. Sâmbătă, 21 ianuarie, la Posticum, „familia” a primit vizita trioului maghiar condus de chitaristul Juhasz Gabor.

În spiritul temei pe care organizatorii concertului au ales-o pentru acest an, Pământul, muzicienii au etalat două seturi muzicale cu melodii care – cel puțin prin titlu – au legătură cu planeta pe care trăim. În deschidere, liderul formației a avut plăcerea să își povestească o experiență personală în cadrul căreia a vista (la propriu!) un acord despre care, documentându-se ulterior, a aflat că eeste considerat rezonanța Pământului. Și de aici legătura cu tema propusă de către cei de la Posticum. Împreună cu colegii săi – veteranul tobar Jeszenszky Gyorgy și mai tânărul contrabasist Kovacs Zoltan -, Juhasz a oferit un recital impresionant format în cea mai mare parte din compoziții proprii. Melodii precum „Walnut Tree” (Nuc), „Doghouse” (Cușca câinelui) sau „The Bench” (Banca) au permis spectatorilor să se convingă de buna înțelegere dintre cei 3 muzicieni, dar și de talentul individual al componenților trioului. Solourile fiecărui artist au generat ropote de aplauze din partea fanilor de jazz orădeni, dovadă că exprimarea libertății interpretattive atât de specifice jazz-ului este adorat și la Oradea.

Dacă îmi este permisă o remarcă (și) mai personală, închizându-mi ochii de câteva ori de-a lungul show-ului, m-am simțit teleportat în vremurile în care trupele conduse de corifei precum Joe Pass și Wes Montgomery făceau furori în cluburile de profil. Sunetul principal al chitarei lui Gabor m-a făcut, în mod cert, să mă gândesc la cei doi maeștri pe care i-am pomenit, iar asemănarea stilistică o pot aduce și ceva mai aproape de vremurile noastre amintind de o legendă în viață: Lee Ritenour. Pentru cei interesați de jazz-ul mai degrabă acustic al acestuia, e de recomandat, în opinia mea, albumul „Stolen Moments” (GRP Records, 1990).

Dar revenind la Juhasz Gabor Trio, repertoriul a fost completat cu iscusință prin piese împrumutate. Pe de o parte, auditoriul a putut asculta o variantă a compoziției „Turnaround” a lui Ornette Coleman, o incursiune latino cu ajutorul unei piese Antonio Carlos Jobim (nu „Fata din Ipanema”!), dar și versiuni jazz-ificate din „Călătorie de iarnă” de Franz Schubert. Desigur, oaspeții Centrului Posticum au fost rechemați pentru un ‘encore’, fiind răsplătiți, la final, cu aplauze prelungite ale iubitorilor de jazz de la Oradea. Următoarea „cină în familia jazz” locală va avea loc, tot la Posticum, în 4 februarie, când „meniul” va fi servit de Kovacs Linda și de invitații ei.

Fotografii mai multe vor fi pe pagina mea de Facebook.

Vinovații fără vină din Oradea s-au distrat cu Mircea Vintilă

Full house. Așa a fost aseară la Bistro Blues Cafe, cel mai nou loc în care în Oradea se cântă muzică bună. Starul: Mircea Vintilă. Atmosfera: explozivă. Publicul: de gașcă. Concluzia: mai vrem!

Promotorul Florin Budeu se face vinovat de readucerea pe meleagurile bihorene a folkistului care s-a putut convinge că și aici lumea îl iubește și îi cunoaște cântecele. Repertoriul nu numai că a fost pe placul celor adunați la Bistro Blues, dar artistul aproape că nu a fost lăsat să plece de pe scenă. Asta după o consistentă repriză de cântece care le-au adus aminte unora de tinerețe, iar pe alții – mai tineri – i-au făcut să regrete, oarecum, că nu au prins anii clasici în care trubaduri precum Vintilă sau Nicu Alifantis reprezentau vârful de lance al entertainment-ului românesc.

Artistul a venit singur, dar nu a fost o serată acustică 100%. Au răsunat melodii cu refrene susținute de publicul de la Oradea, Mircea Vintilă încurajând spectatorii să intervină și să îl ajute la cântat: „Madama de pică”, „Hanul lui Mănuc”, „Constantin și Veronica”, „Vinovații fără vină” sau „Lăptăria lui Enache” au fost doar câteva dintre melodiile de suflet pe care orădenii le-au putut reauzi. Adică Vintilă ne-a servit porții și din catalogul Pasărea Colibri, lucru pe care, cred, publicul l-a sperat din suflet. S-a cântat, s-a aplaudat, s-a dansat.

Cum e cântărețul? Așa cum îl știați și până acum: simplu, umil, în slujba artei pe care o promovează, deschis, fără fițe. Și extrem de prietenos chiar și cu oameni pe care nu-i mai văzuse niciodată. După concert, Mircea Vintilă a stat cu răbdare la dispoziție tuturor celor care au dorit un autograf sau / și o fotografie în amintirea serii de 13 ianuarie 2017. Și au fost mulți!

Grupuri de prieteni și colegi din diverse domenii de activitate s-au adunat să-l asculte pe cantautorul care, azi (14 ianuarie), evoluează la Marghita. Printre cei care au fost acolo la concertul maestrului Vintilă s-au numărat Daniel Vulcu (directorul Teatrului Regina Maria), omul de radio (bunul meu amic) Daika Attila și arhitectul-muzician Traian Cosma, recent revenit în țară din Australia, cel care a fost parte a poveștii Metropol.

Mai multe fotografii de la concert veți putea vedea pe contul meu de Facebook. Later…