Un artist emerit a cântat la Posticum. Interesează? Ar trebui!

Șirul de 10 concerte jazz dedicate Terrei, organizate la Centrul Posticum de pe str. Teiului, au ajuns la jumătate. Sâmbătă (25 martie) „familia” iubitorilor de jazz de la Oradea a avut parte de o dublă surpriză: recitalul în sine și trupa extinsă. Pentru că liderul grupului, artistul emerit Dresch Mihaly a venit cu un cvintet și nu cu obișnuitul său cvartet.

Muzicianul impune respect chiar și fără să înceapă să cânte. Ajunge să îl vezi cum se comportă: limbajul trupului trădează un om simplu, deschis, decent și foarte iubitor de ceea ce face. Și încă ceva: spre deosebire de mulți șefi de orchestră, Dresch (mi-)a părut mult mai atent la colegii săi de trupă, prezentându-i de mai multe ori în timpul concertului și oferindu-le spațiu pentru desfășurare și ca soliști. Evident, în măsura posibilităților lăsate de compozițiile prestate la Oradea.

Omul gândește la fel de simplu (dar sănătos!) atunci când, conform obiceiului de la Posticum, este rugat să își spună gândurile referitoare la Pământ. Artistul din Ungaria leagă, în mod natural, subiectul de viață, de modul în care ar trebui să o trăim astfel încât să nu avem regrete, dar fără să sărim calul. Adică și cu gândul la cei care vin după noi. Și, foarte important, în opinia lu Dresch Mihaly este să facem în viață ceea ce ne place, cu maximă dăruire, dar și să acceptăm trinitatea Pământ – cer – Dumnezeu.

Mare maestru al instrumentelor de suflat din jazz și din muzica populară maghiară, Dresch a venit la Oradea cu 4 acompaniatori: Bognár András (contrabas), Csoóri Sándor jr (vioară și ceva combinație între mandolină, balalaikă și bouzouki), Szabó Dániel (țambal) și Brasnyo Antal (violă). Cel din urmă nu era, inițial, pe lista de „pasageri” pentru concertul de aseară, dar schimbarea de ultimă oră a fost foarte binevenită. Un veteran al scenei din Ungaria (și nu numai), Brasnyo a devenit iubit și de fanii de jazz mai ales în urma unor colaborări cu celebrul Lajko Felix.

Muzica? Sincer, nu a fost concertul la care să aibă vreun rost să îți notezi titlurile melodiilor. Adevărul e că, în mare parte, nici nu îți dădeai seama când se încheie o piesă și când începe următoarea. Compoziții proprii, în proporție de 90% de inspirație folclorică din țara vecină, au răsunat timp de peste 90 de minute. Dresch și colegii săi de trupă ne-au trecut printr-un repertoriu în care proporția jazz – folk (unguresc) a fost cam de 40% – 60%. Liderul formației și-a etalat arsenalul de fluiere, clarinet și, desigur saxofon. Și, cu tot respectul pentru toate trupele care au cântat până acum la Oradea folosind și acest instrument, aș remarca faptul că saxul lui Dresch Mihaly a sunat cel mai adevărat. Adică cel mai conform cu ceea ce s-ar cere în cele mai renumite cluburi de gen din lume.

Setlistul ales pentru Oradea i-a dus pe spectatori cu gândul de la plimbări prin pustă, la deplasări cu barca în zone cu stufăriș și la seri toride de vară terminate cu o masă copioasă la o „csarda” specifică. Combinația de instrumente tradiționale și, pe alocuri, vocea unui Dresch Mihaly complet scufundat în muzica interpretată au generat, chit că sună a șablon, o atmosferă fantastică ce nu poate fi redată în cuvinte. Ar fi trebuit să fiți acolo. Poate data viitoare.

Concertele de la Posticum, centrate pe importanța prezervării Pământului, vor continua în 8 aprilie cu apariția scenică a Trio Squelini și a Dittei Rohman. Reamintesc că vor mai cânta următorii: Grencso Istvan Duo (16 aprilie), Des Andras Trio (29 aprilie), Mizsei Zoltan și invitați săi (13 mai) și Papa Jazz (21 mai).

*
Galeria foto aferentă concertului o găsiți pe WWW.BIHORSTIRI.RO.

Milioane de sunete legate în „buchet” de trioul lui Balo Istvan

Experiențele (sau experimentele?) jazz de la Posticum au continuat în seara de 4 martie. Veteranul baterist Balo Istvan a fost liderul trioului care a evoluat pe str. Teiului în cadrul celor 10 concerte dedicate Pământului. Ștacheta a fost lăsată sus de tot de formația lui Agoston Bela (link), întrebarea majorității celor care au revenit la Posticum fiind „Oare va fi mai mult sau mai puțin avangardistă prestația din seara aceasta?”. Ei bine, nu sunt sigur că s-a putut da un răspuns la această întrebare, nici după plecarea din sala de spectacole. Chiar dacă, în mod clar, concertul formației lui Balo a fost mult mai muzical decât precedentul show, jazz-ul etalat de cei trei muzicieni a trecut mult peste limitele improvizațiilor regulamentare specifice stilului. Dar cine a zis că există limite în a improviza? Mai ales în jazz…

Alături de pianistul Pozsár Máté și de contrabasistul Ajtai Péter, Baló István a arătat cât de important poate fi ca o trupă de jazz – indiferent de câți componenți are – să aibă drept lider un tobar. „Bătrânul” nu pare să mai aibă necunoscute în de-ale meseriei și cred că ar ști să ne prezinte și în somn „manualul” lui Buddy Rich. De altfel, sper să nu greșesc foarte multe dacă spun că prin modul în care și-a pus la muncă setul de tobe, poate involuntar, Balo le-a adus omagiu celor doi titani ai ritmului: Rich și Gene Krupa.

Melodii lungi, împărțite în bucăți aparent fără legătură una cu alta, compoziții care au reușit să ilustreze cât se poate de bine denumiri de piese demne de rockul progresiv clasic al anilor 70: „De la răsărit, până la apus de Soare”, „Ritual” sau „Respect” fiind titluri care sunt extrem de permisive din punct de vedere muzical. Amintiți-vă, de exemplu, ce făceau cei de la Yes în monumentele muzicale precum „Awaken” sau „Revealing Science of God” (ca să numesc doar două dintre capodoperele formației progresive). Fidelul public orădean care se tot întoarce la Posticum pentru seri de jazz a avut parte și de o nouă compoziție a lui Balo, una care nici măcar nu avea titlu la ora respectivă și despre care autorul a spus că e punere față în față de note / sonorități care dau un tot, ceva rotund. Și așa a fost! Cu umpleri improvizate din partea pianistului Pozsar, dar și cu furtunoase succesiuni de acorduri venite din contrabasul lui Ajtai, piesa de final a încoronat un spectacol memorabil.

Iar pentru a fi în ton cu cerințele organizatorilor care dedică suita de concerte din această primăvară primului element de bază, pământul, și Terrei în sine), conducătorul trioului a opinat că ar trebui să utilizăm cu chibzuință resursele naturale ale Pământului. „Să trăim curat astfel încât să ne putem privi oricând în oglindă, având conștiința curată. Să facem în așa fel încât Pământul să poată fi casă pentru oameni și peste decenii, secole!”. Mulțumim, Balo Istvan! Koszonjuk szepen, Istvan!

*
Următorul concert jazz de la Posticum va avea loc în 25 martie, de la ora 19 (n.b.: urmăriți contul de Facebook al organizatorilor pentru confirmarea orei de începere). Invitați vor fi membrii cvartetului condus de Dresch Mihály.

*
Mai multe fotografii de la concertul Balo Istvan Trio pot fi văzute pe contul meu de Facebook.

Muzică, țărână, topograf, Lună. Concert jazz total ieșit din tipare, la Posticum

Chiar și cei mai noncoformiști și mai deschiși iubitori de muzici speciale din Oradea și-au luat-o peste ceafă. Sâmbătă, 18 februarie, trioul maghiar condus de suflătorul Agoston Bela a oferit un moment care nu poate fi catalogat decât cu mari eforturi. Dacă spunem că a fost jazz, e prea puțin. Dacă zicem jazz experimental, tot nu e de ajuns. Dacă vorbim despre foarte multă improvizație, e normal căci jazz-ul pe așa ceva se bazează. Dar cele aproximativ 100 de persoane adunate în prima parte a concertului (n.b.: numărul scăzând semnficativ pentru repriza a doua…) au avut parte și de teatru, respectiv de incursiuni în astronomie și geodezie.

A treia parte din seria de concerte de la Posticum dedicate Pământului și-a atins, pare-se apogeul. Deși vor mai fi 7 concerte incluse în suită, va fi dificil ca cineva să egaleze modul absolut aparte în care artiștii de aseară s-au raportat la tema dată de gazde. Ágoston Béla este foarte cunoscut și pentru o anumită parte a cetățenilor orădeni datorită activității sale în cadrul uneia dintre cele mai în vogă trupe underground din Ungaria, Kispal es a Borz. Muzicianul evoluează la tot felul de instrumente de suflat (saxofon, clarinet etc.), dar are și părți vocale și chiar „recită” în ritm de rap, după cum a dovedit în concertul de la Posticum. Lângă el, pe scenă, au fost Rubik Ernő Zoltán (pian, percuție) și Bágyi Balázs (percuție, pian). La toți trei se adaugă „instrumentele” cele mai noi din jazz: hărțile topografice și pământul.

Conformându-se subiectului suitei de concerte din această perioadă a anului, artiștii din țara vecină au alcătuit un repertoriu dedicat 100% cerințelor. Practic, în afară de maximum 3 piese (printre care o versiune specială de la clasica „My Funny Valentine” …

CONTINUAREA ȘI O GALERIE FOTO VOR FI PE WWW.BIHORSTIRI.RO

Citiți dumneavoastră Bihoreanul, dle. președinte Radu Țîrle!

Doctor în psihologie și aspirant la titlul de mare diplomat, Radu Țîrle (încă președinte al Consiliului Județean Bihor), a lipsit de la cursurile în care se predă despre modul în care o persoană aflată într-o funcție publică trebuie să gestioneze relația cu presa. Fie ea și cea locală. Lunea trecută, nervos că intențiile lui de a pleca din PNL au ieșit deja în spațiul public și că nimeni nu vrea să înțeleagă ce mare bincuvântare este el pentru județul Bihor (pe al cărui bine îl urmărește, dar nu-l ajunge din urmă), Țîrle
și-a dat în petec…
Editorialul integral poate fi citit pe bihorsiri.ro.

PS: Această opinie NU este una critică la adresa colegilor de la Bihoreanul, ci la adresa președintelui CJ Bihor.

Băselu a înnebunit!

O să spuneți că nu e nimic nou în asta. Poate! Dar acum a scos pe gură o enormitate mai enormă decât celelalte enormități de până acum…
Cică abdicarea Regelui Mihai a fost „un act de trădare”.
Dacă vreți să aflați care este părerea mea despre cele spuse de Popeye, urmăriți linkul care vă va duce pe site-ul bihorstiri.ro.

Limbajul de lemn vs. critica de dragul criticii

În mod normal, nu răspund la pseudo-provocări. Dar e vineri seara și am făcut greșeala să accesez un link pe care l-am primit pe messenger și care m-a dus pe site-ul amicului Lulu Cremeneanu. Aoleu! Scuze! Nu-mi înțelegeți greșit cuvintele „de lemn”: greșeala nu e că am intrat pe site. Fac acest lucru din când în când, mai ales că avem și o colaborare pe linie de redacție (bihorstiri.ro). E mereu funny să dau o raită pe acolo. Greșeala este că mi-am pierdut timpul citind niște reacții ale lui, vorba lu’ Băsescu, „nu’ș ăsta”, Alexei de la blogul muzicadevest.ro. Tipul chiar crede că e formator de opinie pe linie muzicală, desființând unul dintre rarele evenimente rock demne de urmărit, petrecute în Oradea.
Am observat că Gică contra s-a luat în gură cu Liviu Balint (scuze, dar e un alt prieten la care țin!) pe tema concertului Speak Floyd și că am avut parte de o critică de estetică din partea distinsului cunoscător în de-ale muzicii și sunetului. După cum am văzut pe site-ul lui Lulu, băiatul a zis ceva de genul că aproape și-a rupt gâtul citind ce am scris pe bihorstiri.ro despre concert și asta din cauza „limbajului de lemn” folosit. Detectez din start o neregulă: cum să-ți rupi gâtul când un gât presupune că ai și un cap pe care el îl susține? Cu regretele de rigoare, la blogul muzicadevest.ro a ajuns să scrie un headless creature, care, numai pentru că nu a avut parte de sunetul de pe „PULSE” sau de pe „Delicate Sound Of Thunder”, a vrut să execute responsabilii cu sonorizarea. Cel puțin așa înțeleg eu că trebuie să interpretăm alesele și academicele cuvinte, care surclasează limbajul meu de lemn pe care l-am folosit în cronica scrisă.
Cipri, părerea mea e că nu ar mai trebui să mergi la niciun concert de club, de casă de cultură sau de stadion, atâta timp cât nu ești informat în prealabil despre studiile și CV-ul sunetistului și asupra condițiilor tehnice în care se desfășoară prestația scenică. Cu tot cu limbaj de lemn, vreau să te informez că nu trebuie să fii orădean de zeci de generații pentru a ști că singurul loc din oraș în care condițiile acustice sunt excepționale este Filarmonica de Stat. Dar, mare atenție! Chiar și acolo, s-ar putea ca o trupă rock, hard-rock, fusion sau free jazz (care am auzit că este top of the top pentru tine) să nu se ridice la standardele sonore ale Majestății Tale. De ce? Pentru că sala a fost astfel concepută încât să fie în regulă pentru concerte simfonice.
După cum am văzut, ești tare la parafrazări: „Wish I Wasn’t There” stă scris în locul titlului recenziei tale. În numele tuturor celor care s-au simțit bine la concertul Speak Floyd de la Oradea, nu pot decât să îți transmit și eu ceva: NOBODY ASKED YOU TO! Cred că au dat dovadă cel puțin de infantilism cei care s-au așteptat ca sunetul de la Casa de Cultură a Municipiului să fie lacrimă. Chiar dacă ați dat de înțeles că omul de la sunet al lui Marius Pop și-a dat mai mult interesul, trupa sunând mai bine decât Floyd-ul românesc, cu prietenie vă atrag atenția că faceți confuzie între sezon și fazon. Nici mărimea activă a scenei nu a fost aceeași și nici stilul practicat de cele două formații.
Să știi, Cipri, că nu scriu cu mânie sau cu supărare și că aprecierile tale vis-a-vis de exprimarea mea din articol mă lasă rece. Am trecut demult peste vârsta la care să mă simt atins de asemenea împunsături gratuite. Dar să știi că abordarea ta nu e deloc OK, mai ales în condițiile în care ai reprezentat un produs online care a început, mai ales grație ajutorului pe care îl primește permanent de la Daika Attila prin Radio Transilvania, să își arate colțișorii în materie de reper local pentru diferite evenimente muzicale. Permite-mi să-ți spun din experiență (de viață, de presă și de fan real de muzică bună) că a critica a prostu’, numai de dragul de a părea cu boașe în fața tipelor pe care vrei, poate, să le impresionezi cu stilul de „Ce le-am tras-o!”, nu e loz câștigător.
Îți promit că, pentru următoarea venire la Oradea a Speak Floyd te voi pune în legătură cu organizatorii ca să le faci lipeala cu Alan Parsons sau cu James Guthrie. OK? Sau nu știi cine sunt ăștia și ce legătură au cu Pink Floyd? Scuză-mi recidiva cu limbajul de lemn!

www.bihorstiri.ro este (şi) pe Messenger!

De acum, puteţi contacta redacţia portalului http://www.bihorstiri.ro/ şi prin intermediul Yahoo Messenger. Pentru a face acest lucru, calea e cea pe care toţi utilizatorii programului respectiv o cunosc foarte bine: adăugaţi ID-ul ‘bihorstiri’ şi gata!
Continuarea pe bihorstiri.ro…

Merit să mă înjuraţi! Sorry!

Nu am mai scris nimic din data de 5 iauarie. Ruşine mie!
De fapt, adevărul este că nu am mai postat nimic pe blogul meu din acea zi. Că de scris, am scris. Pe bihorstiri.ro. Asta nu mă scuză în faţa prietenilor internauţi care, începând cu iunie 2009, mi-au dat credit şi au început să intre pe blugl meu în mod regulat. Adevăru este că îmi e greu să fiu la fel de prezent pe ambele platforme electronice, la fel de consistent. Am delăsat blogul pentru a munci din greu la portalul de ştiri. Motivele cred că sunt evidente. Însă, mai ales în urma unor discuţii cu diverse persoane, aş dori mult să reiau şi activitatea de blogger, un pic mai altfel. Aşa cum am făcut-o la un moment dat, voi încerca să fac zilnic un mic rezumat (minimum!) a ceea ce public pe larg pe bihorstiri.ro. În plus, (ceea ce pe portalul de ştiri locale nu am cum să fac!) am să încerc să scriu pe blog despre muzică. Dacă nu în fiecare zi, măcar o dată la 2 – 3 zile. Propuneri de discuri de ascultat pentru iubitorii de sonorităţi rock-jazz-AOR sau alte chestiuni legate de marele „viciu” şi „drog” al vieţii mele: muzica.
Îmi cer scuze, la modul cel mai sincer, pentru pauza uriaşă de pe blog şi sper că nu v-am pierdut irecuperabil (pe cei care nu m-aţi mai vizitat…)!

Accesaţi/apelaţi cu încredere www.bihorstiri.ro!

Dragi prieteni, în prag de Revelion, după câteva zile în care nu am postat nimic pe blog, mă adresez celor care vizitează acest site pentru a populariza portalul bihorstiri.ro.
Este cel mai proaspăt produs de presă locală online şi care îşi propune să recâştige locul lăsat gol de contrastonline.ro. Dacă intraţi pe bihorstiri.ro, veţi putea descoperi că, în mare, s-a refăcut redacţia portalului care şi-a încetat activitatea în vara acestui an şi la care am trudit cu dedicare. În ciuda acuzelor care mi (ni) s-au adus că am fi vânduţi, corupţi, neprofesionişti, nemernici şi alte cuvinte care încep cu silaba ‘ne’, timpul a arătat că am fost o voce destul de importantă în presa electronică bihoreană.
Spre acelaşi lucru tind(em) şi cu bihorstiri.ro! Şi sunt convins că putem reuşi, cu ajutorul vostru, al internauţilor dornici de ştiri postate rapid, realmente obiective şi destul de variate. Daţi click aici pentru a consulta adresele de mail ale membrilor redacţiei.
http://www.bihorstiri.ro.
Mulţumiri anticipate!