Iz de „jazz medieval” la Posticum: Trio Squelini

Dacă în Evul Mediu şi în perioada marilor imperii europene ar fi existat jazz-ul, foarte probabil acest stil ar fi sunat precum muzica celor de la Trio Squelini. Cei trei instrumentişti din Ungaria au venit la Oradea în cadrul Jazz 10, un şir de evenimente muzicale dedicate Pământului, în organizarea Centrului Posticum de pe str. Teiului. Sâmbăta trecută (8 aprilie), alături de Szoke Szabolcs, Szalai Peter şi Vaczi Daniel, în faţa câtorva zeci de iubitori ai sonorităţilor deosebite a apărut şi violoncelista Ditta Rohmann, cea care a reuşit să dea o coloratură specială în plus interesantei muzici a celor de la Trio Squelini.

Afişând o colecţie frumoasă de instrumente tradiţionale (şi, unele, ciudate), artiştii din Ungaria au venit cu o lume muzicală care m-a făcut să mă gândesc la fastuasele banchete de la curţile regilor medievali. Şi cred că s-ar fi putut bucura de o asemenea muzică şi oricare familie imperială a Europei din urmă cu 150 – 200 de ani. Ba chiar un Trio Squelini al acelor vremuri ar fi putut face turnee pe la cetăţile de scaun, domniţele şi domnii având ocazia să-şi cultive eventuala pasiune pentru muzică. Mai ales că cei trei membri ai trioului crează o atmosferă de vis cu ajutorul instrumentelor exotice pe care le mânuiesc. De fapt, principalii vrăjitori aunt Szoke şi Szalai, cei doi dovedind virtuozitate la „drăcovenii” precum gădulca (un fel de liră mai modernă, de origine bulgărească), kalimba, aquaphone-ul sau alte instrumente de percuţie ce par scoase dintr-un atelier de tâmplărie. Szalai Peter este, de altfel, un împătimit al artei indiene, specialist în tabla şi mare admirator al regretatului Ravi Shankar, lucru care a şi fost evocat, dar care a putut fi şi auzit prin intermediul anumitor pasaje muzicale interpretate.

Ce a fost la Trio Squelini? O combinaţie foarte interesantă de etno, jazz, world music şi, pe alocuri, clasic. Totul culminând cu o pretenţioasă compoziţie – „Kontrapunkt” – creată pentru o piesă de Samuel Beckett. A fost din nou o experienţă muzicală greu descriptibilă cu cuvinte.
Următoarea doză de jazz va fi administrată în duminica pascală de 16 aprilie. Invitaţii celor de la Posticum vor fi Grencso Istvan (saxofon) şi colegul său Dukay Barnabas (pian).

*
Fotografii de la concert pot fi văzute pe contul meu de Facebook.

Linda, vrăjitoarea de vocalize

A fost a doua seară din suita de 10 concerte jazz dedicate unuia dintre elementele de bază: pământul. Pe scena amenajată în „sufrageria” de la Centrul Posticum, în fața unui public (din păcate) extrem de restrâns (dar cunoscător!), au fost 3 muzicieni care au oferit un spectacol deosebit. Și neașteptat chiar și pentru cei care, în urmă cu câteva zile, au mai văzut-o la Oradea (n.b.: la Moszkva) pe solista Kovacs Linda. Absolventă de Conservator, artista a fost acompaniată de Feher Geza (chitară) și Horvath Balazs (contrabas), aceștia dovedindu-se un suport adecvat, de efect pentru muzica prestată sub conducerea Lindei. Cei trei au cântat în premieră în această formulă.

Cântăreața de jazz (are și diplomă!) a etalat un repertoriu din care au făcut parte atât compoziții originale, cât și reinterpretări ale unor artiști din Statele Unite ale Americii, țara de origine a jazz-ului și blues-ului. Atrăgând atenția printr-o prezență scenică simplă, Kovacs Linda și-a etalat talentul de vocalist profitând din plin și de tehnica ce i-a permis să își ofere, singură, vocalurile adiționale prin părți înregistrate live, la fața locului, și apoi redate în funcție de cerințele melodiei. Un memorabil moment a fost cel în care artista din Ungaria a dat citire unei poezii scrise de Hamvas Bela, înregistrând cuvintele spuse la microfon, după care a clădit o melodie în jurul versurilor împreună cu cei doi muzicieni de lângă ea.
Foarte plăcută și ca apariție fizică, Linda a atras repede atenția cu ajutorul unei voci curate și lucrate, capabilă de cele mai interesante și incitante combinații fonice.

Ca de obicei, nu am putut să mă abțin, am închis ochii și am făcut niște paralele. Prestația unguroaicei mi-a amintit de Ella Fitzgerald, de Linda Ronstadt (cele 3 albume înregistrate cu orchestra condusă de Nelson Riddle, în anii ’80), de Manhattan Transfer și chiar de Karen Carpenter (la tonalitățile mai joase). Din punct de vedere stilistic, l-am putut descoperi și pe George Benson (care e celebru pentru felul în care își acompaniază chitara cu vocalize). Cel mai interesant a fost să o vedem și să o ascultăm pe Linda în rol de Bobby McFerrin, scoțând tot felul de sunete pe care le integra în melodie.

Una dintre piesele de rezistență ale concertului de la Posticum a fost acea „Send Me Smiles” pe care chiar solista a compus-o și care a revenit la final, atunci când celor trei muzicieni li s-a cerut un bis. Artista a fost darnică, întrebând publicul dacă ar dori să reasculte o compoziție originală sau un cover. Unanim, participanții la concert au optat pentru prima variantă. În rest, iubitorii de jazz adunați la Posticum au oferit, printre altele, un medley din piese Cassandra Wilson, o prelucrare a clasicei compoziții „Birds and Bees” a lui Zoller Attila, chitarist emigrat în SUA – care i-a fost dascăl marelui Pat Metheny (cel care a și scos melodia din anonimat) -, precum și redarea excepțională a unei piese foarte dificile, „The Saga of Harrison Crabfeathers” a pianistului Steve Kuhn, una dintre clasicele jazz-ului cult.

Următorul concert de la Posticum, în cadrul serialului dedicat „pământului” ca element de bază, va avea loc în 18 februarie. Atunci, pe scena de pe str. Teiului vor fi alți artiști din sfera jazz-ului și anume trioul format din Ágoston Béla, Rubik Ernő Zoltán și Bágyi Balázs. Ar fi păcat să ratați aceste evenimente muzicale!

Mai multe fotografii de la concertul din 4 februarie, cu Kovacs Linda și colegii ei, veți putea vedea pe contul meu de Facebook.

Familia Jazz din Oradea s-a reunit la Posticum pentru Juhasz Gabor Trio

Vreo 40 de oameni. În proporție de 80% aceiași ca la precedentele evenimente muzicale din sfera jazz-ului. Motiv pentru care nu cred că e deplasat să spun că în Oradea a luat naștere o mare familie a iubitorilor acestui gen muzical, toți membrii ei așteptând cu nerăbdare următoarea revedere. Sâmbătă, 21 ianuarie, la Posticum, „familia” a primit vizita trioului maghiar condus de chitaristul Juhasz Gabor.

În spiritul temei pe care organizatorii concertului au ales-o pentru acest an, Pământul, muzicienii au etalat două seturi muzicale cu melodii care – cel puțin prin titlu – au legătură cu planeta pe care trăim. În deschidere, liderul formației a avut plăcerea să își povestească o experiență personală în cadrul căreia a vista (la propriu!) un acord despre care, documentându-se ulterior, a aflat că eeste considerat rezonanța Pământului. Și de aici legătura cu tema propusă de către cei de la Posticum. Împreună cu colegii săi – veteranul tobar Jeszenszky Gyorgy și mai tânărul contrabasist Kovacs Zoltan -, Juhasz a oferit un recital impresionant format în cea mai mare parte din compoziții proprii. Melodii precum „Walnut Tree” (Nuc), „Doghouse” (Cușca câinelui) sau „The Bench” (Banca) au permis spectatorilor să se convingă de buna înțelegere dintre cei 3 muzicieni, dar și de talentul individual al componenților trioului. Solourile fiecărui artist au generat ropote de aplauze din partea fanilor de jazz orădeni, dovadă că exprimarea libertății interpretattive atât de specifice jazz-ului este adorat și la Oradea.

Dacă îmi este permisă o remarcă (și) mai personală, închizându-mi ochii de câteva ori de-a lungul show-ului, m-am simțit teleportat în vremurile în care trupele conduse de corifei precum Joe Pass și Wes Montgomery făceau furori în cluburile de profil. Sunetul principal al chitarei lui Gabor m-a făcut, în mod cert, să mă gândesc la cei doi maeștri pe care i-am pomenit, iar asemănarea stilistică o pot aduce și ceva mai aproape de vremurile noastre amintind de o legendă în viață: Lee Ritenour. Pentru cei interesați de jazz-ul mai degrabă acustic al acestuia, e de recomandat, în opinia mea, albumul „Stolen Moments” (GRP Records, 1990).

Dar revenind la Juhasz Gabor Trio, repertoriul a fost completat cu iscusință prin piese împrumutate. Pe de o parte, auditoriul a putut asculta o variantă a compoziției „Turnaround” a lui Ornette Coleman, o incursiune latino cu ajutorul unei piese Antonio Carlos Jobim (nu „Fata din Ipanema”!), dar și versiuni jazz-ificate din „Călătorie de iarnă” de Franz Schubert. Desigur, oaspeții Centrului Posticum au fost rechemați pentru un ‘encore’, fiind răsplătiți, la final, cu aplauze prelungite ale iubitorilor de jazz de la Oradea. Următoarea „cină în familia jazz” locală va avea loc, tot la Posticum, în 4 februarie, când „meniul” va fi servit de Kovacs Linda și de invitații ei.

Fotografii mai multe vor fi pe pagina mea de Facebook.

Jazz de Crăciun şi de succes la Arlus

Pentru a 11-a oară consecutiv, muzicianul orădean Joe Balgh a reuşit să pună la punct un spectacol de jazz cu câteva zile înainte de ziua Naşterii Mântuitorului. Evenimentul “Jazz în seara de Crăciun” a împlinit, în 2009, 11 ani de la prima ediţie. Desfăşurat la Casa de Cultură a Municipiului, concertul a adunat în jur de 100 de amatori de muzică bună, toate scaunele pregătite fiind ocupate. Pe scenă, un program în două părţi. În primul rând, orădenii prezenţi la fosta Arlus au putut savura o prezentare de album semnat Bader Oliver Robert, poate cel mai talentat chitarist bihorean al vremurilor noastre. CD-ul său a fost înregistrat în Ungaria, iar la concertul de duminică, 20 decembrie, au participat muzicienii cu care Oliver a imprimat discum. Este vorba despre claviaturistul Balazs Jozsef şi despre tobarul Balazs Elemer, ambii având deja un trecut destul de bogat în materie de apariţii orădene. Alături de ei, au mai evoluat basistul Gaspar Sandor şi vocalista Hajdu Klara, prezenţă estrem de delicată în mijlocul instrumentiştilor. Muzica pe care Oliver o propune pe albumul “Let’s Make Life Better” este în mod clar una de inspiraţie George Benson. Chitara Gibson a orădeanului sună leit ca instrumentul ciupit cu măiestrie de afro-americanul care a făcut o artă din acompaniamentul vocal al sunetelor scoase de coardele chitarei. Doar că Oliver nu cântă. Partea vocală a fost asigurată, discret, dar cu efect, de Klara. Feeling latino cu derivaţii diverse, un pian electric fluent şi pulsaţii metronomice din partea secţiunii ritmice întregesc sunetul deosebit de plăcut al compoziţiilor interpretate de muzicienii de pe scenă. Este stilul de jazz care place tuturor, indiferent că vorbim despre fanii clasicismului sau despre cei care preferă crossover-ul.
Partea a doua a spectacolului “Jazz în seara de Crăciun” a însemnat un fel de aniversare a proiectului Jazz Today a organizatorului Joe Balogh. Chitaristul a pregătit un repertoriu prin care a reluat melodiile cântate în vară, la Roma, la un eveniment organizat de Institutul Cultural Maghiar. Muzica a sunat naturală, muzicienii oferind un regal de interpretare, dând loc destul improvizaţiilor fără de care jazz-ul nu ar fi jazz. Recitalul demarat cu o variaţiune a piesei “Stolen Moments” a lui Oliver Nelson abundă în melodii excepţionale. Toate celelalte cinci bucăţi sunt opere proprii ale lui Joe, care dovedeşte încă o dată că principalele sale surse de inspiraţie în materie de jazz sunt Lee Ritenour, Larry Carlton sau The Rippingtons. Show-ul Jazz Today International (aşa cum se numeşte acum) este unul mai “forţos” decât prima parte a spectacolului. Este momentul ca şi bateristul Balazs Elemer (prezentat drept special guest star şi pentru că omul a avut ocazia să cânte împreună cu Pat Metheny!) să-şi dezmorţească încheieturile şi să dea o lecţie de drum solo cum rar se poate auzi la Oradea. Cei doi chitarişti îşi cedează unul altuia pasajele pentru solo-uri, iar duelul chitarelor nu este întrerupt decât de claviaturistul Balazs Jozsef (fratele tobarului), care decorează totul cu minunate solistici de pian şi pian electric. Jur că, dacă închideam ochii, aveam impresia că îl ascult pe Greg Phillinganes sau pe Stevie Wonder (care, by the way, este un excepţional claviaturist!). Deşi nu cântă zilnic împreună, artiştii s-au înţeles de minune şi au provocat aplauzele sincere ale fanilor care au venit din nou la concertul premergător Crăciunului, happening muzical care a devenit tradiţie. Şi care, în ciuda vremurilor problematice din punct de vedere financiar, a putut fi organizat mai ales prin “încăpăţânarea” Aria Production (Joe Balogh şi Andrei Seidler), dar şi cu ajutorul Casei de Cultură a Municipiului, al TTI România şi al King Art.

Din nou jazz promiţător la Posticum: Trio Szoke Nikoletta

Vineri, 6 noiembrie, de la ora 7 seara, centrul Posticum găzduieşte un nou eveniment dedicat iubitorilor de jazz. Trioul condus de Szőke Nikoletta (foto) va evolua în faţa publicului orădean. Trupa este condusă de o tânără vocalistă, câştigătoare, în 2005, a premiului I în cadrul prestigiosului Festival de Jazz de la Montreux. Tot atunci şi tot acolo, Nikoletta şi-a adjudecat şi premiul publicului. Potrivit organizatorilor evenimentului orădean, nici muzicienii acompaniatori ai frumoasei blondine nu sunt de lepădat. Barcza Horváth József (contrabas) este cel mai nou membru al Societăţii Muzicienilor de jazz din Ungaria, iar chitaristul Oláh Szabolcs este
câştigător (în 2006) al unei burse „Lakotos Ablakos Dezső”, la capitolul interpretare.
Conform site-ului pecsikult.hu, repertoriul trioului condus de Szoke Nikoletta este unul extrem de variat şi conţine compoziţii proprii, dar şi cover-uri după Stevie Wonder, The Beatles şi clasici ai jazz-ului.
Intrarea la concertul de la Posticum (strada Teiului – Oradea) se va putea face contra sumei de 10 lei, bani care se transformă în tichet de tombolă..

Cvartetul Bolla Gabor la Posticum, în Oradea

Sâmbătă, 17 octombrie, de la ora 7 seara, iubitorii de jazz orădeni vor avea parte de un spectacol sonor oferit de cvartetul condus de saxofonistul Bolla Gabor. Student al Academiei de Muzică “Liszt Ferenc” din Budapesta, Bolla este considerat unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai tinerei generaţii din ţara vecină.
Locaţia concertului: Centrul Posticum (Oradea – strada Teiului).
Preţul unui bilet este de 10 lei, iar participanţii vor participa la o tombolă.