Jazz, filozofie, Hendrix, soarta artei în general. Concert special cu duoul Grencso / Dukay la Posticum

…Cei câțiva spectatori care au acceptat să mai rămână la o șuetă au avut șansa de a cunoaște ceva mai bine protagoniștii serii de 16 aprilie. Grencso și Dukay au dovedit deschidere maximă privind mai multe teme de discuție. Au mărturisit, spre exemplu, că evoluează în această formulă de aproximativ un an și jumătate și au detaliat la solicitarea subsemnatului modul în care își clădesc spectacolul. Așa cum bănuiam, nu este nimic stabilit în prealabil. Și același stil e abordat și când duoul devine cvartet, toți cei implicați trebuind să aibă aceleași calități instrumentale pentru a putea face față cerințelor.

În mod aproape incredibil, după specialul concert jazz, la Posticum s-a vorbit cu mare plăcere despre Bach, Haydn, Michel Petrucciani, condiția artelor, Cioran, Eliade, Ionescu, Filarmonica de Stat orădeană și altele…

*
Întregul articol și o galerie foto de la evenimentul de la Posticum pot fi găsite pe www.bihorstiri.ro.

Iz de „jazz medieval” la Posticum: Trio Squelini

Dacă în Evul Mediu şi în perioada marilor imperii europene ar fi existat jazz-ul, foarte probabil acest stil ar fi sunat precum muzica celor de la Trio Squelini. Cei trei instrumentişti din Ungaria au venit la Oradea în cadrul Jazz 10, un şir de evenimente muzicale dedicate Pământului, în organizarea Centrului Posticum de pe str. Teiului. Sâmbăta trecută (8 aprilie), alături de Szoke Szabolcs, Szalai Peter şi Vaczi Daniel, în faţa câtorva zeci de iubitori ai sonorităţilor deosebite a apărut şi violoncelista Ditta Rohmann, cea care a reuşit să dea o coloratură specială în plus interesantei muzici a celor de la Trio Squelini.

Afişând o colecţie frumoasă de instrumente tradiţionale (şi, unele, ciudate), artiştii din Ungaria au venit cu o lume muzicală care m-a făcut să mă gândesc la fastuasele banchete de la curţile regilor medievali. Şi cred că s-ar fi putut bucura de o asemenea muzică şi oricare familie imperială a Europei din urmă cu 150 – 200 de ani. Ba chiar un Trio Squelini al acelor vremuri ar fi putut face turnee pe la cetăţile de scaun, domniţele şi domnii având ocazia să-şi cultive eventuala pasiune pentru muzică. Mai ales că cei trei membri ai trioului crează o atmosferă de vis cu ajutorul instrumentelor exotice pe care le mânuiesc. De fapt, principalii vrăjitori aunt Szoke şi Szalai, cei doi dovedind virtuozitate la „drăcovenii” precum gădulca (un fel de liră mai modernă, de origine bulgărească), kalimba, aquaphone-ul sau alte instrumente de percuţie ce par scoase dintr-un atelier de tâmplărie. Szalai Peter este, de altfel, un împătimit al artei indiene, specialist în tabla şi mare admirator al regretatului Ravi Shankar, lucru care a şi fost evocat, dar care a putut fi şi auzit prin intermediul anumitor pasaje muzicale interpretate.

Ce a fost la Trio Squelini? O combinaţie foarte interesantă de etno, jazz, world music şi, pe alocuri, clasic. Totul culminând cu o pretenţioasă compoziţie – „Kontrapunkt” – creată pentru o piesă de Samuel Beckett. A fost din nou o experienţă muzicală greu descriptibilă cu cuvinte.
Următoarea doză de jazz va fi administrată în duminica pascală de 16 aprilie. Invitaţii celor de la Posticum vor fi Grencso Istvan (saxofon) şi colegul său Dukay Barnabas (pian).

*
Fotografii de la concert pot fi văzute pe contul meu de Facebook.

Muzică, țărână, topograf, Lună. Concert jazz total ieșit din tipare, la Posticum

Chiar și cei mai noncoformiști și mai deschiși iubitori de muzici speciale din Oradea și-au luat-o peste ceafă. Sâmbătă, 18 februarie, trioul maghiar condus de suflătorul Agoston Bela a oferit un moment care nu poate fi catalogat decât cu mari eforturi. Dacă spunem că a fost jazz, e prea puțin. Dacă zicem jazz experimental, tot nu e de ajuns. Dacă vorbim despre foarte multă improvizație, e normal căci jazz-ul pe așa ceva se bazează. Dar cele aproximativ 100 de persoane adunate în prima parte a concertului (n.b.: numărul scăzând semnficativ pentru repriza a doua…) au avut parte și de teatru, respectiv de incursiuni în astronomie și geodezie.

A treia parte din seria de concerte de la Posticum dedicate Pământului și-a atins, pare-se apogeul. Deși vor mai fi 7 concerte incluse în suită, va fi dificil ca cineva să egaleze modul absolut aparte în care artiștii de aseară s-au raportat la tema dată de gazde. Ágoston Béla este foarte cunoscut și pentru o anumită parte a cetățenilor orădeni datorită activității sale în cadrul uneia dintre cele mai în vogă trupe underground din Ungaria, Kispal es a Borz. Muzicianul evoluează la tot felul de instrumente de suflat (saxofon, clarinet etc.), dar are și părți vocale și chiar „recită” în ritm de rap, după cum a dovedit în concertul de la Posticum. Lângă el, pe scenă, au fost Rubik Ernő Zoltán (pian, percuție) și Bágyi Balázs (percuție, pian). La toți trei se adaugă „instrumentele” cele mai noi din jazz: hărțile topografice și pământul.

Conformându-se subiectului suitei de concerte din această perioadă a anului, artiștii din țara vecină au alcătuit un repertoriu dedicat 100% cerințelor. Practic, în afară de maximum 3 piese (printre care o versiune specială de la clasica „My Funny Valentine” …

CONTINUAREA ȘI O GALERIE FOTO VOR FI PE WWW.BIHORSTIRI.RO

Familia Jazz din Oradea s-a reunit la Posticum pentru Juhasz Gabor Trio

Vreo 40 de oameni. În proporție de 80% aceiași ca la precedentele evenimente muzicale din sfera jazz-ului. Motiv pentru care nu cred că e deplasat să spun că în Oradea a luat naștere o mare familie a iubitorilor acestui gen muzical, toți membrii ei așteptând cu nerăbdare următoarea revedere. Sâmbătă, 21 ianuarie, la Posticum, „familia” a primit vizita trioului maghiar condus de chitaristul Juhasz Gabor.

În spiritul temei pe care organizatorii concertului au ales-o pentru acest an, Pământul, muzicienii au etalat două seturi muzicale cu melodii care – cel puțin prin titlu – au legătură cu planeta pe care trăim. În deschidere, liderul formației a avut plăcerea să își povestească o experiență personală în cadrul căreia a vista (la propriu!) un acord despre care, documentându-se ulterior, a aflat că eeste considerat rezonanța Pământului. Și de aici legătura cu tema propusă de către cei de la Posticum. Împreună cu colegii săi – veteranul tobar Jeszenszky Gyorgy și mai tânărul contrabasist Kovacs Zoltan -, Juhasz a oferit un recital impresionant format în cea mai mare parte din compoziții proprii. Melodii precum „Walnut Tree” (Nuc), „Doghouse” (Cușca câinelui) sau „The Bench” (Banca) au permis spectatorilor să se convingă de buna înțelegere dintre cei 3 muzicieni, dar și de talentul individual al componenților trioului. Solourile fiecărui artist au generat ropote de aplauze din partea fanilor de jazz orădeni, dovadă că exprimarea libertății interpretattive atât de specifice jazz-ului este adorat și la Oradea.

Dacă îmi este permisă o remarcă (și) mai personală, închizându-mi ochii de câteva ori de-a lungul show-ului, m-am simțit teleportat în vremurile în care trupele conduse de corifei precum Joe Pass și Wes Montgomery făceau furori în cluburile de profil. Sunetul principal al chitarei lui Gabor m-a făcut, în mod cert, să mă gândesc la cei doi maeștri pe care i-am pomenit, iar asemănarea stilistică o pot aduce și ceva mai aproape de vremurile noastre amintind de o legendă în viață: Lee Ritenour. Pentru cei interesați de jazz-ul mai degrabă acustic al acestuia, e de recomandat, în opinia mea, albumul „Stolen Moments” (GRP Records, 1990).

Dar revenind la Juhasz Gabor Trio, repertoriul a fost completat cu iscusință prin piese împrumutate. Pe de o parte, auditoriul a putut asculta o variantă a compoziției „Turnaround” a lui Ornette Coleman, o incursiune latino cu ajutorul unei piese Antonio Carlos Jobim (nu „Fata din Ipanema”!), dar și versiuni jazz-ificate din „Călătorie de iarnă” de Franz Schubert. Desigur, oaspeții Centrului Posticum au fost rechemați pentru un ‘encore’, fiind răsplătiți, la final, cu aplauze prelungite ale iubitorilor de jazz de la Oradea. Următoarea „cină în familia jazz” locală va avea loc, tot la Posticum, în 4 februarie, când „meniul” va fi servit de Kovacs Linda și de invitații ei.

Fotografii mai multe vor fi pe pagina mea de Facebook.

Jazz de Crăciun şi de succes la Arlus

Pentru a 11-a oară consecutiv, muzicianul orădean Joe Balgh a reuşit să pună la punct un spectacol de jazz cu câteva zile înainte de ziua Naşterii Mântuitorului. Evenimentul “Jazz în seara de Crăciun” a împlinit, în 2009, 11 ani de la prima ediţie. Desfăşurat la Casa de Cultură a Municipiului, concertul a adunat în jur de 100 de amatori de muzică bună, toate scaunele pregătite fiind ocupate. Pe scenă, un program în două părţi. În primul rând, orădenii prezenţi la fosta Arlus au putut savura o prezentare de album semnat Bader Oliver Robert, poate cel mai talentat chitarist bihorean al vremurilor noastre. CD-ul său a fost înregistrat în Ungaria, iar la concertul de duminică, 20 decembrie, au participat muzicienii cu care Oliver a imprimat discum. Este vorba despre claviaturistul Balazs Jozsef şi despre tobarul Balazs Elemer, ambii având deja un trecut destul de bogat în materie de apariţii orădene. Alături de ei, au mai evoluat basistul Gaspar Sandor şi vocalista Hajdu Klara, prezenţă estrem de delicată în mijlocul instrumentiştilor. Muzica pe care Oliver o propune pe albumul “Let’s Make Life Better” este în mod clar una de inspiraţie George Benson. Chitara Gibson a orădeanului sună leit ca instrumentul ciupit cu măiestrie de afro-americanul care a făcut o artă din acompaniamentul vocal al sunetelor scoase de coardele chitarei. Doar că Oliver nu cântă. Partea vocală a fost asigurată, discret, dar cu efect, de Klara. Feeling latino cu derivaţii diverse, un pian electric fluent şi pulsaţii metronomice din partea secţiunii ritmice întregesc sunetul deosebit de plăcut al compoziţiilor interpretate de muzicienii de pe scenă. Este stilul de jazz care place tuturor, indiferent că vorbim despre fanii clasicismului sau despre cei care preferă crossover-ul.
Partea a doua a spectacolului “Jazz în seara de Crăciun” a însemnat un fel de aniversare a proiectului Jazz Today a organizatorului Joe Balogh. Chitaristul a pregătit un repertoriu prin care a reluat melodiile cântate în vară, la Roma, la un eveniment organizat de Institutul Cultural Maghiar. Muzica a sunat naturală, muzicienii oferind un regal de interpretare, dând loc destul improvizaţiilor fără de care jazz-ul nu ar fi jazz. Recitalul demarat cu o variaţiune a piesei “Stolen Moments” a lui Oliver Nelson abundă în melodii excepţionale. Toate celelalte cinci bucăţi sunt opere proprii ale lui Joe, care dovedeşte încă o dată că principalele sale surse de inspiraţie în materie de jazz sunt Lee Ritenour, Larry Carlton sau The Rippingtons. Show-ul Jazz Today International (aşa cum se numeşte acum) este unul mai “forţos” decât prima parte a spectacolului. Este momentul ca şi bateristul Balazs Elemer (prezentat drept special guest star şi pentru că omul a avut ocazia să cânte împreună cu Pat Metheny!) să-şi dezmorţească încheieturile şi să dea o lecţie de drum solo cum rar se poate auzi la Oradea. Cei doi chitarişti îşi cedează unul altuia pasajele pentru solo-uri, iar duelul chitarelor nu este întrerupt decât de claviaturistul Balazs Jozsef (fratele tobarului), care decorează totul cu minunate solistici de pian şi pian electric. Jur că, dacă închideam ochii, aveam impresia că îl ascult pe Greg Phillinganes sau pe Stevie Wonder (care, by the way, este un excepţional claviaturist!). Deşi nu cântă zilnic împreună, artiştii s-au înţeles de minune şi au provocat aplauzele sincere ale fanilor care au venit din nou la concertul premergător Crăciunului, happening muzical care a devenit tradiţie. Şi care, în ciuda vremurilor problematice din punct de vedere financiar, a putut fi organizat mai ales prin “încăpăţânarea” Aria Production (Joe Balogh şi Andrei Seidler), dar şi cu ajutorul Casei de Cultură a Municipiului, al TTI România şi al King Art.

Christmas jazz la Oradea!

Pentru a 11-a oară consecutiv, evenimentul de jazz de la finalul anului va avea loc în organizarea muzicianului orădean Joe Balogh şi a Aria Production. Duminică, 20 decembrie, de la ora 19, la Casa de Cultură a Municipiului (fosta Arlus), spectacolul „Jazz în seara de Crăciun” va da din nou ocazia orădenilor iubitori ai stilului să se destindă pe acorduri alese şi interpretate cu multă măiestrie. În 2009, concertul aduce la Oradea un nume consacrat al jazz-ului maghiar, pe Balazs Elemer şi pe trupa acestuia, artişti pe care fanii locali i-au mai putut vedea şi la Posticum. De asemenea, aşa cum s-a întâmplat la fiecare ediţie a spectacolului premergător Naşterii Mântuitorului, auditoriul va asculta şi un recital autohton, tocmai sub bagheta organizatorului.
Articolul complet poate fi citit aici.

Seară cu 16 coarde, la Blue Monday 2, în Oradea

Sâmbătă, 3 octombrie, din jurul orei 21:30, clienţii de la Blue Monday 2 (strada Traian Moşoiu) au putut savura şi un meniu muzical live, care a completat preparatele culinare servite la mesele localului. Prevestit ca fiind un duel al chitarelor, concertul a avut trei protagonişti, fiecare cu CV bogat şi cunoscut orădenilor care iubesc jazz-ul, fusion-ul şi/sau rock-ul local.
Joe Balogh (ch.), Bader Oliver (ch.) şi Peko (bass) (pe numele de buletin Haraji Adalbert) s-au întrecut în fineţe şi s-au asigurat că celor prezenţi la Blue Monday 2 le tihneşte mâncarea şi băutura comandate.
Repertoriul de aseară a fost unul parcă special croit pentru acest gen de local, mai mic (ca şi suprafaţă) decât fratele din Pasajul Vulturul Negru. Cei trei muzicieni au ales să interpreteze mai mult compoziţii de inspiraţie latino-jazz (dar am descoperit şi urme de Oliver Nelson/Lee Ritenour…), în care sunetul predominant a fost al Ibanez-ului din mâinile lui Oliver. De fapt, dacă închideam ochii, puteam să jur că pe scena improvizată se află nimeni altul decât Geroge Benson. Artist care, de altfel, a fost prezent în local, sub forma unui portret agăţat pe perete, întregind suita de asemenea creaţii din Blue Monday 2.
Potrivit patronului, Dutka Andras (foto), portretele muzicienilor de pe pereţi au fost create de artistul plastic Deak Arpad, cel care a onorat cu prezenţa serata de jazz, fiind un mare amator de asemenea sonorităţi. Revenind la portretele care „supervizau” activitatea din local, printre muzicienii imortalizaţi de Deak se mai numără şi James Taylor, Frank Zappa şi Mick Hucknall (Simply Red).
Cei trei muzicieni invitaţi să (în)cânte au dat dovadă de virtuozitate şi de bună conclucrare, cu toate că, în această formulă, nu evoluează foarte des.
Joe este cel reţinut, cu toate că este decanul de vârstă, dar care asigură un acompaniament fin din care reiese clar că este foarte mare iubitor de materiale discografice apărute sub sigle precum GRP sau Verve.
Peko, luat la mijloc, este baza ritmică, dar şi de coloratură a melodiilor interpretate. Basul lui oferă siguranţă pentru ceilalţi doi chitarişti, dar asta nu înseamnă că muzicianul nu îşi eliberează, din când în când, degetele pentru a arăta ce ştie cu adevărat.
Oliver (foto alăturat) execută 99% dintre solourile repertoriului. Iar cel puţin trei sferturi din ceea ce face este improvizaţie. Dar ce improvizaţie! Surse demne de încredere mi-au şoptit că, în curând, urmează să apară un CD cu Oliver în prim plan, material înregistrat la Budapesta în compania unor nume precum Balazs Elemer, pe care orădenii l-au putut vedea în mai multe rânduri la Posticum.
Recunosc că, din motive obiective, am plecat de la locul faptei în pauza prestaţiei. Cu siguranţă şi în partea a doua, muzicienii au meritat aplauzele! 
Dar, în speranţa că astfel de manifestări gustoase (din toate punctele de vedere!) vor mai avea loc, vă recomand să treceţi şi pragul de la Blue Monday 2 (fostul Time Out).
Un al doilea loc din Oradea, în care rege este muzica bună!

Duel chitaristic la Blue Monday II, în Oradea

Afacerea lui Dutka Andras merge. Şi încă bine!
Dovadă că în Oradea încă mai este nevoie de localuri care să ofere clienţilor muzică bună şi gunoaie sonore! Scuzaţi-mi înverşunarea, dar nu pot accepta uşor că în oraşul meu natal, care, în anii ’70 şi prima jumătate a anilor ’80 rivaliza din punct de vedere muzical cu oraşe mai mari, nu prea mai ai unde ieşi să bei o bere sau un vin, în caz că eşti iubitor de jazz, rock şi blues.
În fine, ideea e că, după succesul lui Blue Monday din Pasajul Vulturul Negru, Andras a deschis nu demult şi localul-frate: Blue Monday II. Situat nu departe de Biserica cu Lună, pe strada Traian Moşoiu (în fostul Time Out), noua locaţie este predestinată pentru atmosfere deosebite dedicate marilor amatori de muzică serioasă. Şi, evident, de-ale gurii…
Un astfel de eveniment va avea loc sâmbătă, 3 octombrie, de la ora 21, în organizarea Aria Productions.
Protagonişti: chitariştii orădeni Joe Balogh şi Bader Oliver (ambii în foto).
Cu alte cuvinte merită să treceţi pragul de la Blue Monday II.
Însă, sper că nu veţi face deplasarea numai pentru că intrarea este liberă!

*foto: bluemondayoradea.ro