Festival de jazz în premieră la Oradea!

Inimosul și ambițiosul Joe Balogh a tot vorbit despre un festival de jazz pe care să îl organizeze la Oradea. După o serie de concerte de sine stătătoare, muzicianul local a comis-o! Între 27 septembrie și 7 octombrie, iubitorii de jazz de la Oradea și din împrejurimi vor avea motive de bucurie. Cel ma notoriu invitat este veteranul pianist Szakcsi Lakatos Bela. Unii poate îl știți în urma colaborării lui cu trupa Special EFX. Date mai multe despre concerte găsiți urmărind acest link.

Jazz de Crăciun şi de succes la Arlus

Pentru a 11-a oară consecutiv, muzicianul orădean Joe Balgh a reuşit să pună la punct un spectacol de jazz cu câteva zile înainte de ziua Naşterii Mântuitorului. Evenimentul “Jazz în seara de Crăciun” a împlinit, în 2009, 11 ani de la prima ediţie. Desfăşurat la Casa de Cultură a Municipiului, concertul a adunat în jur de 100 de amatori de muzică bună, toate scaunele pregătite fiind ocupate. Pe scenă, un program în două părţi. În primul rând, orădenii prezenţi la fosta Arlus au putut savura o prezentare de album semnat Bader Oliver Robert, poate cel mai talentat chitarist bihorean al vremurilor noastre. CD-ul său a fost înregistrat în Ungaria, iar la concertul de duminică, 20 decembrie, au participat muzicienii cu care Oliver a imprimat discum. Este vorba despre claviaturistul Balazs Jozsef şi despre tobarul Balazs Elemer, ambii având deja un trecut destul de bogat în materie de apariţii orădene. Alături de ei, au mai evoluat basistul Gaspar Sandor şi vocalista Hajdu Klara, prezenţă estrem de delicată în mijlocul instrumentiştilor. Muzica pe care Oliver o propune pe albumul “Let’s Make Life Better” este în mod clar una de inspiraţie George Benson. Chitara Gibson a orădeanului sună leit ca instrumentul ciupit cu măiestrie de afro-americanul care a făcut o artă din acompaniamentul vocal al sunetelor scoase de coardele chitarei. Doar că Oliver nu cântă. Partea vocală a fost asigurată, discret, dar cu efect, de Klara. Feeling latino cu derivaţii diverse, un pian electric fluent şi pulsaţii metronomice din partea secţiunii ritmice întregesc sunetul deosebit de plăcut al compoziţiilor interpretate de muzicienii de pe scenă. Este stilul de jazz care place tuturor, indiferent că vorbim despre fanii clasicismului sau despre cei care preferă crossover-ul.
Partea a doua a spectacolului “Jazz în seara de Crăciun” a însemnat un fel de aniversare a proiectului Jazz Today a organizatorului Joe Balogh. Chitaristul a pregătit un repertoriu prin care a reluat melodiile cântate în vară, la Roma, la un eveniment organizat de Institutul Cultural Maghiar. Muzica a sunat naturală, muzicienii oferind un regal de interpretare, dând loc destul improvizaţiilor fără de care jazz-ul nu ar fi jazz. Recitalul demarat cu o variaţiune a piesei “Stolen Moments” a lui Oliver Nelson abundă în melodii excepţionale. Toate celelalte cinci bucăţi sunt opere proprii ale lui Joe, care dovedeşte încă o dată că principalele sale surse de inspiraţie în materie de jazz sunt Lee Ritenour, Larry Carlton sau The Rippingtons. Show-ul Jazz Today International (aşa cum se numeşte acum) este unul mai “forţos” decât prima parte a spectacolului. Este momentul ca şi bateristul Balazs Elemer (prezentat drept special guest star şi pentru că omul a avut ocazia să cânte împreună cu Pat Metheny!) să-şi dezmorţească încheieturile şi să dea o lecţie de drum solo cum rar se poate auzi la Oradea. Cei doi chitarişti îşi cedează unul altuia pasajele pentru solo-uri, iar duelul chitarelor nu este întrerupt decât de claviaturistul Balazs Jozsef (fratele tobarului), care decorează totul cu minunate solistici de pian şi pian electric. Jur că, dacă închideam ochii, aveam impresia că îl ascult pe Greg Phillinganes sau pe Stevie Wonder (care, by the way, este un excepţional claviaturist!). Deşi nu cântă zilnic împreună, artiştii s-au înţeles de minune şi au provocat aplauzele sincere ale fanilor care au venit din nou la concertul premergător Crăciunului, happening muzical care a devenit tradiţie. Şi care, în ciuda vremurilor problematice din punct de vedere financiar, a putut fi organizat mai ales prin “încăpăţânarea” Aria Production (Joe Balogh şi Andrei Seidler), dar şi cu ajutorul Casei de Cultură a Municipiului, al TTI România şi al King Art.

Christmas jazz la Oradea!

Pentru a 11-a oară consecutiv, evenimentul de jazz de la finalul anului va avea loc în organizarea muzicianului orădean Joe Balogh şi a Aria Production. Duminică, 20 decembrie, de la ora 19, la Casa de Cultură a Municipiului (fosta Arlus), spectacolul „Jazz în seara de Crăciun” va da din nou ocazia orădenilor iubitori ai stilului să se destindă pe acorduri alese şi interpretate cu multă măiestrie. În 2009, concertul aduce la Oradea un nume consacrat al jazz-ului maghiar, pe Balazs Elemer şi pe trupa acestuia, artişti pe care fanii locali i-au mai putut vedea şi la Posticum. De asemenea, aşa cum s-a întâmplat la fiecare ediţie a spectacolului premergător Naşterii Mântuitorului, auditoriul va asculta şi un recital autohton, tocmai sub bagheta organizatorului.
Articolul complet poate fi citit aici.

Şi iată că a fost concert Mezzoforte la Oradea!

Voi fi un pic rău la începutul acestei cronici. Îmi cer scuze pentru relativa întârziere cu care public. Am avut şi altele de făcut, dar acum mă grăbesc să scriu despre concertul Mezzoforte de la Oradea. Mă grăbesc şi pentru că observ că acest happening muzical a înflăcărat spiritele internauţilor, unul dintre cele mai căutate subiecte, azi, pe acest blog fiind tocmai evenimentul muzical de luni, 23 noiembrie. De asemenea, aş vrea să le întind o mână de ajutor şi colegilor din presa cu acte în regulă, nu de alta, dar am vazut mulţi ziarişti la concert, însă niciun feedback în ziare sau pe site-urile publicaţiilor. Bănuind motivele principale ale acestei “tăceri”, mă mobilizez să scriu povestea văzută prin ochii mei şi auzită cu urechile mele. Iar celor care, din nou, mă vor arăta cu degetul că sunt mult prea înfierbântat şi ultra-subiectiv, le răspund: da! Sunt! Şi îmi permit să fiu subiectiv în condiţiile în care cunosc şi ascult Mezzoforte din 1989 şi nu aş fi crezut vreodată că am să-i văd live în oraşul meu natal…

Muzicienii de la Mezzoforte au pornit dimineaţa de la Budapesta şi au ajuns la Oradea în jurul orei 15. Cazaţi la Hotel Elit, băieţii au venit cu un rând de haine, o parte dintre instrumentele de care au nevoie în spectacol şi cu propriul lor inginer de sunet. Ca orice trupă care se respectă. Iar rostul acestui om “în plus” l-am desluşit în sala de concert. Am fost “desemnat” să stau prin preajma trupei de către amicul Joe Balogh, unul dintre cei doi organizatori ai evenimentului. Adică, ideea era că Joe ştia că sunt (şi eu) un mare fan, că voi dori să stau de vorbă un pic mai altfel cu invitaţii nordici şi că mă descurc binişor cu islandeza. Ha ha! Am glumit! Evident că nu ştiu nicio boabă în această limbă, dar cunosc două-trei cuvinte în engleză. Aşa că urma să fie OK partea de comunicare.
În fine, ajungând la hotel, îi salut, fac cunoştinţă rapid cu ei (by the way, sunt teribil de simpatici, dar nu acesta va fi singurul lor atu!), îi întreb dacă au călătorit bine, dacă sunt în regulă camerele şi trecem la treabă. Inginerul de sunet nu vrea să lase nimic pe mâna hazardului. Deşi, din start, trupa a informat că va avea nevoie de vreo 2 ore de probe de sunet, acest lucru a devenit din ce în ce mai clar după primul schimb de vorbe dintre subsemnatul şi omul de la butoanele consolei de mixaj. Bărbatul de vreo 50 de ani mă întreabă de sală. La fel şi cei trei membri ai trupei Mezzoforte care se aflau în acel moment în hol: claviaturistul Eythor Gunnarsson, tobarul Gulli Briem şi basistul Johann Asmundsson. În doi timpi şi trei mişcări, băieţii se bagă în microbuz şi suntem pe drumul care duce la Filarmonica de Stat. După câteva minute, 50% din trupa care va cânta live în faţa publicului de la Oradea îşi descărca obiectele muncii. O parte din ele, căci firma de sonorizare era deja pe scenă şi construia “decorul” concertului. Zeci şi zeci de metri de cabluri, sute de kilograme de echipamente (lumini, boxe şi instrumente) aşteptau să fie puse la loc în aşteptarea celor care vor face ca sala “Enescu-Bartok” să răsune de un jazz de calitate. Din toate punctele de vedere.Fără să stea prea mult pe gânduri, în timp ce microbuzul a mers înapoi la hotel pentru a aduce la locul faptei şi pe ceilalţi componenţi ai grupului, primii trei muzicieni au început să se instaleze. M-am aşezat pe margine şi i-am urmărit cu atenţie. Pentru mine, un om care, de la vârsta de nici 14 ani (adică de aproape 20 de ani!), ascult Mezzoforte, am toate discurile şi le cunosc muzica par coeur, a fost o experienţă pentru o viaţă întreagă. Am mai fost prezent la câteva probe de sunet, dar la niciuna nu am fost atât de aproape de personajele principale. Să vezi modul în care instrumentiştii îşi pregătesc “uneltele” pentru ca să le poată exploata la maximum, pentru un fan adevărat, este ceva aparte. Normal, durata individuală a pregătirilor este dată de complexitatea şi de rolul instrumentelor. Dar ce vorbesc? În muzica Mezzoforte nu există instrument care să nu fie important!
Dovedind pregătirea sa muzicală şi greutatea sa în materie de compoziţie şi orchestrare, Eythor are prioritate. Rack-ul său cu clape şi un mixer separat, cu 16 canale, îl îngrădesc pe muzicianul care a cerut claviaturi Yamaha Motif şi Nord Lead. După cablările de rigoare şi ajustarea volumului din căşti, clăparul îi face pe plac inginerului de sunet şi umple sala Filarmonicii de sunete magice. Culmea, încă nici nu a început muzica efectivă, dar nişte acorduri extrem de melodioase pun deja la încercare sistemul de amplificare. În acest răstimp, un alt mare profesionist al trupei, Gulli Briem acordează tobele cu ajutorul cheii speciale, obiect nelipsit din gentuţa unui percuţionist care se respectă. Apoi, tobarul montează cinelele Paiste pe care le-a adus de acasă şi, de asemenea, pedalele pentru toba mare. De ce pedale? Pentru că se foloseşte de două: una simplă şi una cu dublă percuţie, în funcţie de solicitările piesei. Gulli acordă aşa o atenţie pregătirilor premergătoarele soundcheck-ului de parcă ar fin în studio, înainte de o înregistrare importantă. De ce mă mir? Aşa fac toţi profesioniştii.
Vis-a-vis de Eythor îşi are locul al doilea claviaturist, care e şi trompetist, germanul Sebastian Studnitsky, care s-a alăturat formulei live Mezzoforte în anul 2006. La el, treburile sunt mai simple: un Yamaha Motif cablat, că instrumentul de suflat nu necesită nimic special, decât un microfon funcţional şi un muştiuc. Însă, din câte se pare, clapa neamţului cauzează probleme şi scoate peri albi inginerului de sunet, dar şi responsabilului cu sonorizarea, care a şi-a făcut norma de kilometri între imensa consolă din partea din spate a sălii şi scenă pentru a face diverse combinaţii pentru a vedea care-i buba. Pe scurt, scula scotea sunet mono, deşi setările erau pentru stereo. După vreo 15 minute bune de bibilit, scos, inversat şi reinversat cabluri, lucrurile s-au rezolvat. A dispărut şi “brum”-ul general spre bucuria băsarului Johann, tip extraordinar de prietenos şi care urma să facă furori în cadrul concertului. Un “simplu” Sadowski cu 5 coarde face cât o serie de crix-craxuri la alţi “artişti”. Nordicul s-a concetat la amplif şi a început să îşi încălzească degetele. Cred că puteam să-l ascult ore în şir. În solo.
După un periplu de vreo 30 de minute în care am fost cu Joe să mai aranjăm nişte probleme de catering, mi-am reluat locul în sala “Enescu-Bartok” pentru a asista la restul soundcheck-ului. Între timp, au apărut şi ceilalţi muzicieni: saxofonistul Oskar Gudjonsson şi chiaristul Bruno Mueller. Nici ei nu au necesitat prea multe pregătiri: un microfon ataşat la sax, respectiv expunerea şi conectarea la consolă a “covorului” de efecte de chitară. Cei doi nici nu s-au băgat în seamă, lăsându-i pe colegii lor mai „problematici” să îşi facă damblaua. În cele din urmă, vorba lui Shakespeare, totul e bine când se termină cu soundcheck efectiv; aşa că, Mezzoforte îşi încearcă ştiinţa pe piesa „High Season” (de pe albumul „Playing For Time”, 1989). Grupul prestează până la OK-ul primit de la masa de mixaj. Iar când sunetistul zice OK, înseamnă că formaţia va suna la fel de bine ca oriunde în lume. Evident dacă nimeni nu pune mâna pe butoane, setări şi gainuri. So, let the hostilities begin!

Garden party, în prag de decembrie, la Oradea
În analiza concertului Mezzoforte de la Oradea am un mare avantaj. Pe lângă faptul că le cam ştiu pe de rost albumele (scuze că mă laud, dar copilul şi cunoştineţele muzicale sunt principalele mele motive de laudă, rareori, când am ocazia…), un alt sprijin deosebit în savurarea prestaţiei islandezilor l-a constituit faptul că, încă din aprilie, am putut vedea şi revedea DVD-ul “Live In Reykjavik”, apărut în ianuarie. Delicatesa audio-video imprimată pe disc mi-a permis să compar şi să observ rapid, dacă este cazul, diferenţe în materie de abordare calitativă de către artişti. Ei bine, nu a fost cazul! Chiar dacă a fost ceva mai scurt decât materialul de pe DVD, spectacolul de la Oradea nu a fost unul second-hand, ci unul care a oferit 100% din talentul şi energia muzicienilor. Evident, având în spate materialul video editat oficial în acest an, trupa Mezzoforte şi-a construit show-ul de pe Crişul Repede pe scheletul principal al concertelor care au stat la baza lui “Live In Reykjavik”. Cei care sunteţi familiarizaţi cu melodiile formaţiei veţi tresări la auzul unor titluri precum “Icebraker”, “E.G. Blues”, “Prime Time” sau celebrul “Garden Party”, care a deschis calea succeselor internaţionale ale tinerilor islandezi de la Mezzoforte, în 1983. Nu pot să nu remarc că, la Oradea, show-ul a început în mod exploziv cu “Check It In”, piesa de deschidere a albumului “Rising” (1985), bucată perfectă pentru a-ţi face sângele să fiarbă.
În sala “Enescu-Bartok” a Filarmonicii, în seara de 23 noiembrie, a fost o sinergie. Muzica rafinată, melodioasă şi interpretată enervant de corect s-a întâlnit cu buna dispoziţie a instrumentiştilor şi, foarte important, cu un public extaziat. Dar nu snob! Sau poate mai puţin snob decât la alte evenimente culturale mai cu ştaif organizate pe la noi. Şi spun asta pentru că, din câte am aflat de la organizatori, bilete au fost rezervate de săptămâni bune, iar fanii Mezzoforte au venit la concert şi din oraşe precum Arad, Carei, Satu Mare şi Baia Mare. Dovadă că oamenii nu au făcut deplasarea la nimereală, ci au ştiut pentru ce vin. În ciuda unor zvonuri mai mult decât hazlii (dar deosebit de supărătoare!) cum că nu ar fi vorba despre adevărata trupă, ci despre o variantă de mâna a doua, cu înlocuitori, a formaţiei din Islanda. Acum, după ce evenimentul s-a consumat, trebuie să recunosc că, într-adevăr, nu a fost Mezzoforte clasic. A fost un grup care a venit la Oradea cu doi muzicieni care nu fac parte din lineup-ul original. Şi fără chitaristul Fridrik Karlsson, unul dintre întemeietorii trupei, dar care nu mai concertează, locuind la Londra şi participând doar la munca din studio. În schimb, pentru acurateţea informării cititorilor, vă spun că Fridrik apare – alături de Bruno Mueller – pe DVD-ul deja invocat.
Dar să revin…Având deja în minte prestaţia de la Reykjavik, chiar am fost curios dacă Mezzoforte vin la Oradea cu un spectacol mai puţin elaborat sau dacă muzicienii vor arăta un interes la fel de mare pentru satisfacerea publicului din acest oraş din România, precum au făcut-o în capitala ţării lor de origine. Plus că citisem pe Internet recenzii extraordinar de elogioase de la fani din cele mai diverse ţări în care băieţii au călătorit în cadrul actualului turneu. Contractul prevedea 90 de minute de muzică. Ei bine, a fost mai mult. Cu bis-ul de rigoare. Însă nu am voie să ajung la bis înainte de a scrie apăsat: concertul de la Oradea a fost la fel de profesionist precum cel apărut pe DVD!
Trupa nu s-a zgârcit în ceea ce priveşte consumul de energie şi a pus pe jar auditoriul cu perfecţiunea interpretării melodiilor. La fel, s-a putut remarca virtuozitatea membrilor trupei, fiecare dintre cei şase muzicieni având ocazia să arate ce ştie. Pe primul loc în materie de solistici l-aş pune pe omul care bate pieile, Gulli Briem (tipul seamănă izbitor cu actorul Kevin Bacon…), care a încântat cu două solo-uri de tobe. Apoi, partenerul de la secţiunea ritmică, basistul Johann Assmundsson s-a îngrijit să dovedească publicului orădean că adoră slapping-ul. Un moment memorabil al serii de 23 noiembrie a fost cel în care Gulli şi Johann au repetat o scenă de pe DVD, tobarul făcând un solo de bas, bătând cu stick-urile de tobe coardele Sadowsky-ului (vezi poza de mai sus). O premieră pentru fanii de jazz orădeni! Cât despre repertoriu, acesta s-a axat pe principalele discuri ale grupului: “Surprise Surprise”, “No Limits” (1987), “Rising”, dar şi cel mai recent album de studio, “Forward Motion” (2004). Vă recomand să faceţi rost de material, una dintre cele mai elaborate piese de pe acest disc fiind interpretată la Filarmonică: “Beyond The Horizon”…
Encore-ul de la Oradea a fost cerut de întreaga sală, care i-a readus pe scenă pe cei de la Mezzoforte în sunetul unui ocean de aplauze. Iar plutirea muzicală s-a reluat cu un medley realizat din trei compoziţii care, în original, apar pe excelentul “Observations” (1984). Este vorba despre “Midnight Sun”, “Spring Fever” şi “Rockall”, redate cu o energie debordantă.
Pentru trupă, show-ul s-a încheiat. Dar pentru fanii prezenţi, sfârşitul show-ului a însemnat începutul episodului 2: întâlnirea cu muzicienii şi sesiunea de autografe. Deşi obosiţi, membrii formaţiei au ieşit pe coridor şi au răspuns cu prietenie tuturor solicitărilor de semnături şi fotografii. Mezzoforte au semnat de toate: afişe, discuri vinil, bilete şi au făcut şi o vânzare considerabilă de DVD-uri. Câteva zeci de bucăţi au trecut precum pâinea caldă, muzicienii fiind deosebit de surprinşi de gradul de simpatie de care au avut parte la Oradea.
Seara a fost una care a mulţumit ambele părţi ale baricadei. Spectatorii au ajuns să îşi vadă visul muzical cu ochii, la ei acasă. Iar componenţii trupei pot adăuga pe lista locurilor vizitate un nou oraş, de care nu mai auziseră, dar pe care au promis că îl vor vizita din nou. Poate chiar ca şi turişti.
De data asta, Mezzoforte nu au avut timp să se plimbe, dar le-am dat asigurări că merită să revină şi cu alt scop decât cel de a presta un concert.
De la Oradea, grupul s-a întors la Budapesta, unde au luat avionul pentru a ajunge la Sofia. Turneul actual se va încheia după al doilea concert din capitala Bulgariei, prevăzut pentru joi, 26 noiembrie. Planurile jazz-rockerilor sunt multe, pentru 2010. Printre altele, ei sunt deja planificaţi pentru a apărea în cadrul festivalului Internaţional de Jazz de la Cape Town (Africa de Sud), în data de 3 aprilie.
*
Urmează să postez şi un interviu în exclusivitate pe care mi l-a acordat tobarul Gulli Briem.

Grăbiţi-vă să cumpăraţi bilete pentru concertul Mezzoforte!

În ciuda piedicilor indirecte în materie de posibilitate de promovare a recitalului islandezilor de la Mezzoforte, majoritatea biletelor au fost deja rezervate/cumpărate. Organizatorii de la Aria Productions transmit celor care încă nu au achiziţionat bilete că, dacă vor mai fi, în ziua concertului, ele vor costa 60 lei. Până luni, 23 noiembrie (ziua evenimentului muzical), un bilet pentru concertul Mezzoforte costă 50 lei. Joe Balogh, reprezentant al Aria Producutions spune că doritorii pot merge la casieria Fialrmonicii de Stat sau pot rezerva loc sunând la 0744.600.993.
Formaţia de jazz-rock Mezzoforte va veni la Oradea în cadrul unui turneu european şi va cânta luni seara, în sala „Enescu-Bartok” a Filarmonicii locale. Trupa va ajunge în oraşul nostru în cursul după amiezei şi va rămâne până marţi dimineaţa, când se va întoarce la Budapesta, de unde va lua avionul cu destinaţia Sofia.

E sigur: concert MEZZOFORTE la Oradea!

După o perioadă de câteva luni, în care organizatorii locali au fost în negocieri cu managementul trupei, Aria Productions anunţă cu mândrie unul dintre cele mai importante evenimente muzicale care au avut loc în Oradea în ultimii 20 de ani. Este vorba despre un show al grupului islandez Mezzoforte, promotor al jazz-rock/fusion-ului melodic. Concertul va avea loc luni, 23 noiembrie, la Filarmonica de Stat. 
Muzicienii nordici şi-au clădit o reputaţie foarte solidă, devenind poate principala „marfă” de export a ţării lor de origine. Componenţii trupei au fost solicitaţi să acompanieze de-a lungul timpului nume mari ale jazz-ului contemporan, participând şi la nenumărate înregistrări, în afară de discurile Mezzoforte. Semnând de multe ori condica la festivaluri consacrate (ex.: Montreux, Pori Jazz, North Sea Jazz sau Jakarta Jazz), grupul islandez este fără îndoială un nume important al scenei de profil şi atrage iubitori de muzică de toate vârstele.
Trupa s-a înfiinţat în a doua jumătate a anilor ’70, iar discografia formaţiei numără 12 albume, până în prezent. Succesul internaţional şi recunoaşterea de rigoare au venit în anul 1983, imediat după apariţia singe-ului „Garden Party” şi a albumului-mamă, „Surprise Surprise”. Piesa şi trupa au intrat în fruntea topurilor de specialitate, iar Mezzoforte a reuşit ceva inedit: o excelentă poziţionare şi în clasamente pop, deşi muzica este preponderent instrumentală.
În ciuda unor sceptici care au considerat că este vorba despre un ‘one hit wonder’, Mezzoforte au arătat că proiectul lor este de lungă durată. Dovada: în 2009, formaţia se află în continuare în linia I din jazz-rock şi acoperă din ce în ce mai multe teritorii cu concertele ei.
Cel mai recent material discografic este „Live in Reykjavik”, apărut la începutul acestui an şi conţine înregistrări din concerte pe care Mezzoforte le-a susţinut în capitala Islandei, în martie 2007. Albumul are şi o variantă de lux, cu un DVD şi dublu CD.
Biletele pentru concertul de la Oradea vor costa 50 lei. În ziua concertului, doritorii vor trebui să scoată din buzunar 60 lei.
De menţionat că trupa Mezzoforte a mai fost o dată în România, în anul 2005. Atunci, unicul concert a fost extrem de slab mediatizat, mulţi fani aflând retroactiv şi „din greşeală”, navigând pe internet.
Mezzoforte se află îm turneu european. La Oradea, muzicienii vor veni de la Budapesta, după care formaţia are stabilite două apariţii la Sofia.
Pentru informaţii suplimentare despre grup, discografie, turneu si diverse altele, vă invit să accesaţi pagina web oficială Mezzoforte.